joi, 31 martie 2011

Secretul lui Casanova

“N-am avut niciodata un scop fix în faţa ochilor mei, şi sistemul meu, daca acesta poate fi numit un sistem, a fost de a ma misca dupa fluxul vietii, avand incredere in vant, oriunde m-ar fi condus.”

marți, 29 martie 2011

Fara planuri

De cand am renuntat la planurile fixe culmea ma simt mult mai bine.
Am observat ca am o nevoie compulsiva de a controla anumite detalii din ceea ce mi se intampla. Pana intr-acolo incat uneori deveneam sufocata de propriile mele prospecte. Ma temeam, si asta e clar. Pentru ca doar atunci cand te temi, incerci cu tot dinadinsul sa controlezi lucrurile. Sa le mentii in termenii tai ficsi, cunoscuti. Am renuntat pentru a nu stiu cata oara la control, si iar simt cum mi-am recapatat suflul. Cum lucrurile incep sa prinda contururi interesante si cum imi vin in minte atatea idei..si culmea planuri, dar de data asta nu mai sunt fixe, ci doar au forma unor posibilitati.

Mi-am dat seama ca intr-adevar e nevoie de ceva curaj sa stii sa renunti. Prinsi in valtoarea oscilanta a vietii tindem sa invatam sa tinem strans cu dintii de metodele pe care le-am invatat. De ceea ce e cunoscut. Cauzal. Si sa ignoram ceea ce nu cunoastem. Dar exista extrem de multa usurare si eliberare atunci cand renunti la control. Si parca esti din nou pe valul vietii. :D

Te simti mai relaxat, mai usor, mai inspirat. Atunci cand nu mai tii cu dinti de ceva anume, chiar atunci il chemi spre tine in mod firesc.

marți, 22 martie 2011

A game of minds

"Enable me to dream", he said, as the adventure started. Nothing close to earth could have brought me to this. Nothing human, nothing I knew before.

I took one step back into the clouds, i closed my eyes and let everything rool out. Play it's part. And it did.

With every breath we moved closer and closer and further apart. I never knew before how distances are only a matter of perception. And it was. Growing old we learned how to grow further apart, although in the end we were standing chick to chick. He was looking. I was staring. Nothing more to be said. He took my hand.

"This is gonna be so great. We will have so much fun this time."

"So you said last time."


luni, 14 martie 2011

Despre jocuri

Toti avem jocurile noastre.
Lumea este precum o scena, iar noi ne alegem zilnic alte jucarii. Le combinam, le impreunam, le incalcim si le pierdem, le regasim si le certam, le punem pe un piedestal si de multe ori uitam ce jucarii ne-am ales. Uitam ca aceste jucarii sunt pentru a te juca. Atunci cand eram mica si ma jucam uneori intram cu totul in lumea din joc, si doar peste cateva ore cand jocul se termina reveneam la realitate. Si cred ca asta ni se intampla tuturor. Nu stiu de ce am impresia ca asta facem si in viata noastra de zi cu zi. Asa zisi adulti cum suntem, trasam zilnic liniile jocului nostru. Intram in lumea din joc si atat de captivanta este ca deseori ramanem acolo ore in sir, zile sau chiar ani. Dar vine un moment in care fiecare joc se termina. Si atunci luam o pauza, bem un ceai, ne facem siesta de dupa amiaza si asteptam un joc nou.

Da, lumea este un joc. Dar cred ca e atat de usor cand nu facem din jocul asta ceva mai serios decat e cazul. Viata se merita jucata, explorata, simtita. Putem fii copii jucausi, ne putem juca si rade la ea si ea ne va rade inapoi. Nu are de ales, suntem prea comici cand ne distram :)

Dar daca ne strambam la ea, ne incruntam si ii intoarcem spatele se va bosumfla si ea, ca e doar copil ca noi.

sâmbătă, 12 martie 2011

Melodia care aduce primavara



In fiecare an primavara incepe cu aceasta melodie. A venit iar timpul ei :D

vineri, 4 martie 2011

In pragul unui inceput

Fiecare om are propriul lui mod de a experimenta si de a simti lumea. Si prin acest propriu mod se nasc noi si noi posibilitati.

Imi place sa observ cat de diversa este lumea, cat de infinite sunt posibilitatile si cum iau ele nastere. Parca totul este doar infinit. Si desi uneori ma sperie acest infinit, uneori ma si entuziazmeaza teribil.
Simt cum totul urmeaza o schimbare, cum viata mea incepe in sfarsit sa prinda un contur clar si luminos. Am trecut peste mai multe lucruri, am schimbat lucruri la mine, lucruri pe care le purtam in spate si care nu imi mai erau de folos. Ma simt usurata cumva si simt cum incet incet totul incepe sa prinda alte sensuri.

Am inteles acum ca lumea este cu totul duala. Ca iluminarea nu este o stare de fericire maxima, de extaz suprem in care ramai pe vecie. Cred ca a trai in aceasta lume inseamna sa inveti sa ii cunosti ritmurile. Pentru ca totul este ca o unda sinusoidala si ne miscam cand in sus cand in jos. Si atunci cand integrezi asta cu adevarat si nu te mai temi de punctele de jos realizezi ca nu exista o diferenta intre un punct de sus si unul de jos daca incerci sa te folosesti de ambele. Totul este creatie. In fiecare punct creem o multitudine de puncte noi si totul se extinde.

Am invatat sa astept atunci cand nu stiu ce sa fac, am invatat sa ma incred in mine si sa ma bucur cu totul de ceea ce simt, sunt si fac. Mi-am dat seama de cate ori in viata mea nu ma bucuram de ceea ce faceam si de mine insami. In ultima vreme mi-au revenit in minte atatea momente frumoase in care puteam sa ma bucur, dar eu le negam. Atatea momente in care puteam sa fiu fericita cu mine, dar nu eram.

Nu stiu daca acum sunt mai inteleapta, mai luminata sau mai desteapta in vreun fel. Simt doar ca ma simt libera si usoara si in sfarsit pot sa ma bucur de tot.