Despre polaritati

Lumea e tinuta laolalta de 2 principii. De 2 polaritati. Ca si cum ai trage de un elastic in 2 directii si prin tensiunea creata universul ar lua nastere.

Totul provine din scindarea unui intreg in doua parti si creeare unei tensiuni. Si mi-a placut ce am citit mai demult intr-un articol de-al lui Osho, cum ca sentimentul de indentitate nu este un sentiment ci o tensiune. Pentru ca de fiecare data cand te intalnesti cu ceva ce nu esti, cu ceva ce nu iti place, devi mult mai constient de ceea ce esti, de ceea ce iti place. Si sentimentul de indentitate de sine creste, dar creste prin frictiune fata de ceva.

Se potriveste perfect cu ce credeam mai demult: ca sa existi trebuie sa iei o opozitie fata de ceva. Si cu cat te opui mai mult unui ceva, cu atat creste sentimentul indentitatii de sine. Si poate ca e necesar sa treci prin toate rolurile posibile, inainte sa realizezi ca tu ai fost mereu in ceea ce te opuneai.

Deci ..polaritatile exista, dar exista in campul perceptiei.
Cum zicea cineva mai demult: it's just one of us in this room :)

In the mirror

"If you look in the mirror and don't like what you see don't blame the mirror, if you look at the world and don't like what you see don't blame the world."

Hell or heaven

So many people are so scared of the world we live in, they think it's going in a bad way, and i think it's funny, because there was never a time that people thought the world they live in was ok.
Every period of time has had it's major faults, and it's major glory and beauty, but i think there will alwais be people who will complain about it, who are hurt about it, and others that will see it just as it is. An act, a play, a game. The greatest game ever.

I think life it's not defective, it doesn't need repairing, or ajusting, life just is.
And it's such an amazing feeling to realy realy know and feel that to the core of your beeing. It just gives you so much relaxation and just makes you feel a joy and an ease in everything that you experience. It just makes you want to breath slowly, enjoy eating, laughing, crying, to say everything you mean, to be exactly who you feel, without explanations.
Just a quest for joy.

The major idea it's that if you're not ok with the present moment, or the life you live, nothing that happens will ever make you feel better. Nothing that happens will ever make you feel happy. You're the only one that can make life heaven, or hell.

"Nici soarele n-ar fi pe cer, daca n-as fi eu sa-l vad"
Schopenhauer

Question

If a tree falls in a forest, but no one is around to hear it, does it make a sound?

Everyone it's a genius

O directie de schimbare

Suntem o societate bazata pe observatie directa. Ne colectam datele din ceea ce putem observa direct cu simturile noastre, si din aceste date ne creem noi opinii, pe care le introducem apoi in noi actiuni care vor duce la crearea unor noi experiente si tot asa. Ceea ce deseori uitam, este ca ceea ce putem observa in prezent, nu este decat ceea ce a fost gandit in trecut si s-a concretizat. Deseori doar observand realitatea si reactionand la ea, ramanem intr-un cerc vicios de actiune-reactiune, care nu reuseste sa schimbe foarte mult sau foarte rapid contextul lucrurilor.

Asta este de ajutor, pentru cei ce nu imbratiseaza schimbarea. Dar pentru ceilalti, poate deveni chiar o corvoada, pentru ca ajung sa se simta restrictionati de un spatiu si o conjuctura pe care nu mai stiu cum sa o schimbe.

De aceea ce mi se pare mie important, este ca uneori sa nu mai privim lucrurile din jur cu atata seriozitate, sa nu le mai oferim rolul de realitate absoluta si concreta, ci mai degraba de o realitate tranzitorie si fluctuanta, o realitatea creata tot din visele si dorintele noastre trecute, dar care se poate modifica oricand, la orice pas.

Cred ca si evolutia omenirii, a inceput sa se accelereze de cand oamenii au inceput sa viseze mai mult la ceea ce isi doresc, si nu s-au mai lasat atat de prinsi in evenimentele prezente. Cu sute de ani in urma, oamenii traiau realitatea in care se nasteau, si majoritatea o luau de buna. Asa ca daca se nasteau intr-un mediu constrans de reguli si anumite limitari sociale, nu se gandeau prea mult ca pot alege, ci o luau de buna si reactionau doar la ea, creand-o in continuare la nesfarsit. De asta puteau trece sute de ani, fara schimbari prea mari.

Astazi oamenii au inceput sa-si constientizeze din ce in ce mai clar dorintele, visele. Invata sa lupte pentru ele, si nu se mai simt asa constransi. Multi incep sa-si dea seama, ca traim intr-un mediu omogen si fluctuant, in care orice este posibil. Si depinde doar de noi, ceea ce vrem sa fim.

Si e frumos asa, sa poti trai exact cum vrei. Sa visezi la ce iti doresti, si sa lasi mai putin evenimentele din jur sa iti dicteze felul in care te simti. Visand cu drag, mergand constant spre ceea ce iti doresti, realitatea incepe sa prinda forma, si merge in acelasi pas cu tine.

Brene Brown - Puterea vulnerabilitatii

Despre dorinte si creatie

Parcursul este simplu.

Dorim. Creem. Experimentam. Dorim din nou.

Dorintele noastre sunt ca niste rachete comandate. Odata lansate vor ajunge sa creeze ceea ce ne dorim cu cea mai mare usurinta posibila. 

Dorinta pura exprima libertate. Ea nu constrange, nu impune reguli, nu se grabeste si nu produce suferinta. Dorinta pura inseamna bucuria de a trai si de a experimenta.

Atunci cand iti doresti ceva e de ajuns sa stii in tine ceea ce iti doresti si sa astepti. Atat. Lucrurile vor prinde forma, oamenii potriviti vor veni, pana si gandurile si ideile inspirate vor aparea din senin. Totul se leaga odata ce stii ce iti doresti.

Orice dorinta se concretizeaza. Dorintele care intarzie sa se concretizeze sunt cele care au ascunse in spate alte nevoi, vicii sau frici. Si realitatea e nevoita sa le oglindeasca si pe ele. O dorinta adevarata nu presupune nicio nevoie. Nu presupune nicio constrangere si nicio nerabdare. O dorinta reprezinta doar bucurie de viata. 

Scriu asta pentru ca stiu ca a creea ceva in mod constient e mult mai savuros decat pe pilot automat. Si stiu ca aceasta constientizare a puterii dorintelor noastre este de baza pentru a putea crea cu usurinta. 

PS: Aceasta idee sta la baza micului meu proiectel Cutia cu Vise. Dar despre el, o sa aflati in curand, hihi.

Pana atunci bucurati-va de cat mai multe dorinte frumoase!

Re(inventii)

In fiecare zi reinventam ceva.
Si poate ca nu se atesta nicaieri reinventiile noastre, dar ele raman undeva si se vad. E ceva din noi care este intr-o continua transformare si care este insasi esenta noastra.
Creem.
Ne invartim, ocolim, dam cu capul si pana la urma tot gasim o cale care sa mearga. Si sta asa in natura vietii sa nasca monstrii invizibili. Dar cred ca mai presus de orice conteaza ideea cu care incepi si cu care continui sa faci un lucru. Si daca acea idee are in spate multa bucurie si entuziasm putine sunt lucrurile care o vor opri din curgerea ei. Caci ea se va reinventa continuu, va veni sub noi si noi forme pana ce va putea fi concretizata.

Mi-a placut ce am citit undeva cum ca orice idee ne vine doar pentru a fi concretizata. Cred asta. Si mai cred ca oricine are capacitatea de a-si implini orice vis. Altfel nu ar mai exista.

Dans muzical

Mi-ar placea sa stiu sa cant la un instrument si sa realizez un duet spontan si magic cu cineva. Ceva neplanificat, nepus la punct, ceva de moment, asa cum se mai intampla uneori printre cei ce compun. Notele noastre sa se imbine si sa se defineasca, sa se prinda de mana si sa danseze, in timp ce noi ne lasam purtati de ceea ce simtim.

Mereu mi s-a parut de un deliciu maxim aceasta conectare prin muzica a oamenilor. Si imi place ideea de a lasa notele sa curga in complicitate cu celalalt, simtindu-i pulsatia, vibratia si nascand ceva cu totul nou. Practic emotii transpuse muzical. O emotie de ansamblu. Tocmai de aceea genul asta de duete mi se par de o finete extrema, o stare in care parca in acelasi timp il cauti si il gasesti pe cel cu care canti.

Mi-as dori mult sa pot experimenta asta odata, si poate ca ar trebui sa invat un instrument. Pian?

Secretul lui Casanova

“N-am avut niciodata un scop fix în faţa ochilor mei, şi sistemul meu, daca acesta poate fi numit un sistem, a fost de a ma misca dupa fluxul vietii, avand incredere in vant, oriunde m-ar fi condus.”

http://www.brunomedicina.com/ro/secretul-lui-casanova/

Duality it's not a mistake

Duality is not a mistake from Mooji Answers on Vimeo.

Despre starea de bine

Cred ca ceea ce conteaza este atitudinea. Atunci cand ceva ne supara este foarte usor sa cadem intr-o pasa proasta si sa ne simtim deprimati. Mai ales daca situatia pare ca se lungeste la nesfarsit. Dar..ceea ce am descoperit de curand este urmatorul lucru: atitudinea ta la o problema anume conteaza mult mai mult decat problema in sine. Fiindca cand ne confruntam cu o situatie care nu ne place nu avem cum sa o schimbam fix in acel moment. Instantaneu. Nu avem cum sa facem hocus pocus si sa dispara. Inca nu am ajuns acolo. Asa ca..din moment ce orice actiune ai face in acel moment nu ar schimba realitatea in care esti poti sa incerci urmatorul lucru: incearca sa iti schimbi atitudinea fata de ceea ce ti se intampla. Asta o poti face instantaneu, e super usor si aduce extrem de multa usurare. Plus ca lucrurile din jur vom prinde o alta forma.

Deci..putem privi lucrurile intr-un mod in care sa ne simtim bine in orice circumstanta. Caci sincer...ce daca ai pierdut acel obiect pretios, ce daca colega de birou nu ti-a raspuns la intrebare, ce daca ai picat examenul? Asta s-a intamplat. Esti in prezent. Fata in fata cu situatia ta. Poti sa te deprimi, chemand spre tine in continuare acel gen de situatii, sau poti sa spui: "sunt sigur ca are un sens si acest lucru este potrivit pentru mine". Eu sunt responsabil de tot ceea ce mi se intampla. Si poate ca din asta chiar va iesi ceva bun.

Este important sa stim mereu ca noi insine dam o valenta anume intamplarilor din viata noastra. Ele insele nu au nici un sens obiectiv. Doar filtrate prin noi ele capata un sens. Si orice situatia, ORICE situatie, poate aduce cu sine si lucruri bune si lucruri rele. Dar daca noi din primul moment o catalogam ca fiind o situatie grea, complicata sau nedorita...ghici de ce oare se transforma mereu intr-o corvoada? Ce s-ar intampla oare daca atunci cand se intampla ceva care nu ne place am decide sa fim deschisi si spre posibilitatea ca s-ar putea sa iasa ceva bun din asta. Doar atat. Admit ca ar putea sa fie ceva bun aici. Atat de putin lucru, atat de usor si totusi aduce cu sine o deschidere enorma si o usurare instantanee.

Ne putem simti bine in orice situatia am fi, daca asta vrem. Si simtindu-ne bine automat ne vom crea un univers care sa ne raspunda starii noastre. Asta am descoperit de curand si va zic sigur ca functioneaza.

Sfaturi pentru o viata mai simpla

Atunci cand eram copii lucrurile erau mai usoare. Cel putin asa pare. Adevarul este ca ele nu au incetat niciodata sa fie. Asa ca sa ne re-amintim cum era sa fim copii.

Sfaturi pentru o viata mai simpla (si mai caraghioasa!):

1. Nu mai lua viata in serios!

2. Comunica direct ceea ce simti si fii curios la ceea ce au altii de zis.

3. Joaca-te! Singur sau cu altii, dar fa-o constant.

4. Increde-te in lume si in viata!

5. Exprima-te in moduri sincere si simple.

6. Fii sigur ca viata exista ca sa te faca fericit!

7. Nu privi la maine sau la ieri!

8. Bucura-te de soare, natura, oameni si de tine insuti!

9. Priveste lumea ca pe o poveste si fii gata sa o descoperi in fiecare zi.

10. Daruieste si accepta sa primesti iubire!

Cred ca despre timp

Timpul nu se grabeste cu mine. Si simt uneori ca am o vesnicie la dispozitie sa fac si sa simt tot ceea ce imi doresc.

Parca cumva in limita unei secunde ma definesc. Ca si cum intr-un ticait de ceas monosilabic s-ar desfasura intreaga existenta. Si limitele s-ar surpa..caci nu ai mai stii cand incepe si se termina o noua secunda.

Ce mecanism ciudat..acest ceas. Care te face sa crezi ca exista un timp si ca trebuie sa alergi si sa te grabesti. Pasind descult pe iarba umeda sau pe nisipul fin al marii iti poti da seama ca nu exista nici macar o intentie de timp. Si totul este mereu la fel. Si totul ne asteapta pe noi sa fim.

Intr-o zi ma gandeam ca un rau nu are cum sa aibe timp. Fiindca in orice moment se afla peste tot in acelasi timp.  Raul este rau si la izvor si la varsare si pur si simplu nu are notiunea timpului. El nu stie decat sa fie.

Si noi oamenii. Mereu am fost de parere ca oamenii nu imbatranesc fiindca trece timpul ci fiindca mananca prostii :)
Avem tot timpul din lume. Nu ne grabeste nimic. Si viata este scurta, lunga, aventuroasa si plina de experiente sau plictisitoare si banala in functie de cum ne raportam la ea.

Pana si Einstein a concretizat teoria inexistentei unui timp absolut. El a fost cel care a zis ca in prezenta unei femei frumoase o ora pare o secunda, dar pus pe o plita incinsa o secunda pare o ora :)
Deci..timpul tine de perceptie. Si perceptia ne apartine. Ne putem juca cu ea si o putem transforma asa cum ne place. Noi suntem jucatorii. Asta trebuie retinut. Ca nimic nu ne subjuga.
Avem totul la dispozitia noastra.

Creation

The deepest secret is that life is not a process of discovery, but a process of creation.
You are not discovering yourself, but creating yourself anew. Seek, therefore, not to find out Who You Are, seek to determine Who You Want to Be.

Neale Donald Walsh - Conversations with God

Despre relatii si scoli

Relatiile noastre sunt niste scoli. Dap, exact asa..niste scoli. Asa cum mergem la scoala sa invatam despre lumea in care suntem tot asa intram intr-o relatie ca sa invatam despre lumea care suntem. Despre noi insine.

Nici un alt lucru sau situatie nu ne ajuta sa ne descoperim mai mult decat relatiile pe care le avem cu ceilalti. Fiindca in orice relatie te confrunti cu bucati din tine. Bucati ce vor sa iasa la suprafata si sa iti spuna ceva. Observa aceste bucati din tine in zambetul prietenului cel mai bun, in apostrofarea mamei, in supararea iubitului, in chemarea amicilor, in orice situatie in care te afli.

Poate ca te simti obosit intr-o anumita relatie, poate ca te simti singur, poate ca te simti ne-aprecitat sau poate ca te simti minunat, implinit si multumit. Orice sentiment (bun sau rau) nu vrea decat sa te faca sa te privesti pe tine. Daca simti ca cineva iti creaza un disconfort priveste disconfortul acela in ochi. Nu culpabiliza persoana respectiva, caci ea iti trimite un mesaj despre tine. Chiar daca nu o face in mod constient.

Ne angrenam in mod semi-constient in relatii nu pentru a afla ceva despre persoana respectiva, ci pentru a afla ceva despre noi insine. Dar tot atat de mult, cum la nivel subconstient vrem sa aflam ceva despre noi insine, tot asa de mult la nivel constient nu vrem sa luminam anumite parti din noi. Parti ce stau ascunse si ies la iveala din cand in cand. Dar noi le ignoram de teama, frica si ne-acceptare. Tocmai de asta de multe ori, oamenii ajung sa aibe tot timpul relatii similare. Situatii similare, patternuri care se repeta. Ei isi aleg in mod inconstient relatia din care stiu ca vor invata cel mai mult, dar in mod constient isi saboteaza alegerea ignorand de teama invataturile pe care le primesc. Si astfel ele vor trebui sa astepte alta relatie la fel de potrivita din punctul acela de vedere incat sa se poata manifesta in speranta ca vor fi aduse in lumina constientului de data aceasta.

Oamenii din jur ne sunt invatatori. De la ei putem invata tot, daca ne dorim. Ei au o asa abundenta de situatii pe care le pot crea, incat devine imposibil sa nu te confrunti cu parti din tine atunci cand te confrunti cu ei. De asta cel mai bun lucru pe care il putem face este ca atunci cand ne confruntam cu niste sentimente foarte puternice (bune sau rele) in legatura cu o persoana este sa analizam acele sentimente si mesajul pe care vor sa ni-l aduca. Si totdeauna este un mesaj care are legatura doar cu noi. Sa multumim pentru aceste mesaje si sa le primim ca niste ajutoare pentru a face si mai multa lumina in noi.

Va doresc la cat mai multi invatatori!

Experimentul maimutei 100

Sa luam in calcul ca exista un subconstient colectiv. O mare baza de date a planetei, a tuturor constiintelor individuale care au existat vreodata si, cine stie, care vor exista. Acest subconstient colectiv este cel despre care renumitul psihiatru german Carl Jung a scris si care pana la urma a reusit sa-l demonstreze prin experimente numeroase.

Ce este experimentul maimutei 100? Ei bine, prin 1975 un mare botanist si zoologist Lyall Watson a scris o carte descriind un experiment pe care l-a condus impreuna cu echipa sa. Acestia au studiat maimutele macace de pe o insula izolata din Japonia numita Koshima timp de 30 de ani. Ei doreau sa studieze capacitatile de invatare a acestor maimute.

Astfel acestor maimute li se ofereau cartofi dulci, dar acesti cartofi erau aruncati pe plaja si astfel se murdareau de nisip. La inceput maimutele ii mancau asa cum erau, cu nisip. Apoi dupa o perioada de timp cateva maimute au inceput sa spele cartofii in apa marii inainte sa ii manance. Acest comportament s-a raspandit foarte rapid in grupul maimutelor de pe insula. Dupa ceva vreme toate maimutele de pe insula obisnuiau sa spele cartofi inainte sa ii manance.

Ceea ce au observat atunci cercetatorii a fost ceva cu totul neasteptat. Restul maimutelor de pe alte insule, mult departate de aceasta, incepusera sa adopte brusc si in numar mare un comportament similar atunci cand li se ofereau acesti cartofi nisiposi. Nu numai ca adoptau comportamentul mult mai rapid dar acest lucru se intampla in numar mare, fara a mai fi nevoie de un timp de cativa ani pentru a fi intergrat in intreaga comunitate.

De aici Watson a formulat teoria maimutei 100, care spune ca daca o masa critica de indivizi schimba un anumit pattern comportamental atunci acest nou comportament va fi adoptat si de restul indivizilor, chiar daca acest comportament nu a fost transmis pe cale directa. Mai simplu, teoria confirma ca exista un subconstient colectiv, ca un mare organism viu la care toti indivizii sunt conectati in mod subtil si inconstient. Si acest subcosntient actioneaza ca o resursa comuna pentru toti indivizii de acelasi fel. Astfel ca atunci cand o noua aptitudine sau o dezvoltare a unei constiinte are loc, aceasta dezvoltare va fi mult facilitata si pentru restul indivizilor si va putea fi adoptata mult mai usor.

Imi place acest experiment deoarece demonstreaza, chiar si printr-o metoda de observare directa si oarecum stiintifica, ca cel mai important este sa ne schimbam pe noi insine daca dorim ca realitatea in care traim sa se schimbe. E nevoie de o masa critica de oameni cu un comportament schimbat pentru ca acest comportament sa fie insuflat aproape indirect si celorlalti. Si cred ca asta se observa deja.


Little changes can make a huge difference.

Despre idei si carnetele

Ce poti sa faci atunci cand ai o idee? Cel mai bine ar fi sa o scrii. Tocmai de asta mi-am facut un carnetel special pentru idei. Si acum cel mai important ar fi sa incep sa scot ideile una cate una din carnetel si sa le dau viata.
Asa ca monstrul lichid Bobo va fi noul meu companion, pisica verde cu ochi de sticla va mieuna la ferestrele indragostitilor trezindu-i din somn dimineata, lunganul colorat si gumat Blu va ajuta mosuletii sa traverseze strada, cotofana Mimi va servi prajituri in statiile de autobuz si in statia de metrou Romana, iar cavalerul Jimi cel viteaz cu sabie si capucino se va plimba prin oras invitand fetele la o cafea.
Probabil ar trebui sa avem toti cate un carnetel de idei. Nu stii niciodata ce iti poate trece prin cap.