marți, 29 martie 2011

Fara planuri

De cand am renuntat la planurile fixe culmea ma simt mult mai bine.
Am observat ca am o nevoie compulsiva de a controla anumite detalii din ceea ce mi se intampla. Pana intr-acolo incat uneori deveneam sufocata de propriile mele prospecte. Ma temeam, si asta e clar. Pentru ca doar atunci cand te temi, incerci cu tot dinadinsul sa controlezi lucrurile. Sa le mentii in termenii tai ficsi, cunoscuti. Am renuntat pentru a nu stiu cata oara la control, si iar simt cum mi-am recapatat suflul. Cum lucrurile incep sa prinda contururi interesante si cum imi vin in minte atatea idei..si culmea planuri, dar de data asta nu mai sunt fixe, ci doar au forma unor posibilitati.

Mi-am dat seama ca intr-adevar e nevoie de ceva curaj sa stii sa renunti. Prinsi in valtoarea oscilanta a vietii tindem sa invatam sa tinem strans cu dintii de metodele pe care le-am invatat. De ceea ce e cunoscut. Cauzal. Si sa ignoram ceea ce nu cunoastem. Dar exista extrem de multa usurare si eliberare atunci cand renunti la control. Si parca esti din nou pe valul vietii. :D

Te simti mai relaxat, mai usor, mai inspirat. Atunci cand nu mai tii cu dinti de ceva anume, chiar atunci il chemi spre tine in mod firesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu