luni, 19 martie 2012

Namaste

I honor the place in You in which the entire universe dwells.


I honor the place in You which is of Love, of Truth, of Light, and of Peace.


When You are in that place in You, and I am in that place in Me, We are ONE.

*namaste*

vineri, 9 martie 2012

Totul este bine :)

Cred cu tarie ca tot ceea ce este este ok asa cum este. Cred ca lumea aceasta nu este defecta, nu are nevoie de corecturi, ci mugeste de perfectiune.

Si imi dau seama ca pare nebuneasca aceasta afirmatie, intr-o lume aparent in decadenta. Intr-o lume inca plina de frica, de evenimente ciudate, de sentimente de vinovatie si neincredere. Dar curand ne vom face curaj sa privim, sa avem incredere atat de mare in noi incat sa putem privi lumea cu adevarat si sa nu ne mai lasam speriati de ea, ci mai degraba sa o vedem asa cum este ea. Si odata cu ea pe cei din jurul nostru.

Imi dau seama ca am ajuns intr-un punct de totala necunoastere, si cred ca la capatul intregii cunoasteri sta necunosterea totala. Cred ca cu cat afli mai multe, descoperi din ce in ce mai mult cat de putine stii. Si la sfarsit cand ai aflat tot ce se putea realizezi ca marele mister este unul al necunoasterii. Si va fi vesnic un mister si poate o descoperire.

Cred ca orice teorie, orice filosofie, orice credinta nu este decat o legare de ceva static, in dorinta noastra de a ne crea punti si repere astfel incat sa ne putem definii. Nu mai cred ca trebuie gasit un raspuns pentru tot ceea ce exista, ci mai degraba tot ceea ce exista trebuie trait, trebuie experimentat direct. Viata trebuie traita, nu gandita.

Orice lucru cuprinde in el opusul lui. Si uneori ma simt ca un extraterestru, atunci cand zic ca iubesc lumea asa cum este. Iubesc totul..orice om in orice manifestare a sa. Lumea nu ma mai raneste, ci din contra..ma umple ca un balon..plin de un lichid ciudat..pana la un sentiment aproape ecstatic.

Totul este bine.

joi, 1 martie 2012

Imi place lumea

Vechile jocuri cad precum niste castele de nisip. Ce este rau si ce este bine, se confunda, liniile devin din ce in ce mai transparente, si curand o noua imagine va fi pictata pe aceasta panza.

Mi-am dat seama ca toti ne creem liniile universului nostru, si il definim prin credintele noastre, prin lucrurile si ideile pe care le credem ca fiind adevarate si de nesurmontat. Si cu cat ai mai multe idei fixe, mai multe "adevaruri", cu atat lumea este mai fixa. Necunoscutul patrunde mai greu, si situatiile au o natura repetitiva, pentru ca se invart in acelasi cerc.
Cand renunti la adevaruri, lumea la inceput pare haotica, ca si cum nu ar exista nicio ordine, dar mai apoi incetul cu incetul incepi sa prinzi ochi si te descurci. Incepi sa-ti creezi o noua ordine din faptul ca tu poti ordona lucrurile sau le poti dezordona cand doresti.

Imi place sa pot experimenta acest gen de libertate. Pentru ca, am realizat ca si propriile adevaruri despre tine si despre lume te pot sufoca sau te pot face sa traiesti in aceeasi bucla.
Asa ca a lasa lumea sa ti se arate in fiecare zi, ca si cum atunci ar lua nastere pentru prima oara mi se pare acum un deliciu. Nu mai exista etichete, nu mai exista incadrari, limite.. Totul este asa cum este, si este complet. Nimic nu necesita schimbari, modificari, nimic nu necesita efort sau suparare.

Oamenii care inainte mi se pareau rai, azi nu mai sunt rai. Azi sunt oameni, la fel ca mine. Evenimentele, la fel. Totul pare ca are un loc al lui, si contemplarea asta ma umple de bucurie. Imi place lumea azi.