Si imi dau seama ca pare nebuneasca aceasta afirmatie, intr-o lume aparent in decadenta. Intr-o lume inca plina de frica, de evenimente ciudate, de sentimente de vinovatie si neincredere. Dar curand ne vom face curaj sa privim, sa avem incredere atat de mare in noi incat sa putem privi lumea cu adevarat si sa nu ne mai lasam speriati de ea, ci mai degraba sa o vedem asa cum este ea. Si odata cu ea pe cei din jurul nostru.
Imi dau seama ca am ajuns intr-un punct de totala necunoastere, si cred ca la capatul intregii cunoasteri sta necunosterea totala. Cred ca cu cat afli mai multe, descoperi din ce in ce mai mult cat de putine stii. Si la sfarsit cand ai aflat tot ce se putea realizezi ca marele mister este unul al necunoasterii. Si va fi vesnic un mister si poate o descoperire.
Cred ca orice teorie, orice filosofie, orice credinta nu este decat o legare de ceva static, in dorinta noastra de a ne crea punti si repere astfel incat sa ne putem definii. Nu mai cred ca trebuie gasit un raspuns pentru tot ceea ce exista, ci mai degraba tot ceea ce exista trebuie trait, trebuie experimentat direct. Viata trebuie traita, nu gandita.
Orice lucru cuprinde in el opusul lui. Si uneori ma simt ca un extraterestru, atunci cand zic ca iubesc lumea asa cum este. Iubesc totul..orice om in orice manifestare a sa. Lumea nu ma mai raneste, ci din contra..ma umple ca un balon..plin de un lichid ciudat..pana la un sentiment aproape ecstatic.
Totul este bine.
I love your enthusiasm.... :D
RăspundețiȘtergereSi mi-as dori ca toti sa vada ca tine :)