Imi place lumea

Vechile jocuri cad precum niste castele de nisip. Ce este rau si ce este bine, se confunda, liniile devin din ce in ce mai transparente, si curand o noua imagine va fi pictata pe aceasta panza.

Mi-am dat seama ca toti ne creem liniile universului nostru, si il definim prin credintele noastre, prin lucrurile si ideile pe care le credem ca fiind adevarate si de nesurmontat. Si cu cat ai mai multe idei fixe, mai multe "adevaruri", cu atat lumea este mai fixa. Necunoscutul patrunde mai greu, si situatiile au o natura repetitiva, pentru ca se invart in acelasi cerc.
Cand renunti la adevaruri, lumea la inceput pare haotica, ca si cum nu ar exista nicio ordine, dar mai apoi incetul cu incetul incepi sa prinzi ochi si te descurci. Incepi sa-ti creezi o noua ordine din faptul ca tu poti ordona lucrurile sau le poti dezordona cand doresti.

Imi place sa pot experimenta acest gen de libertate. Pentru ca, am realizat ca si propriile adevaruri despre tine si despre lume te pot sufoca sau te pot face sa traiesti in aceeasi bucla.
Asa ca a lasa lumea sa ti se arate in fiecare zi, ca si cum atunci ar lua nastere pentru prima oara mi se pare acum un deliciu. Nu mai exista etichete, nu mai exista incadrari, limite.. Totul este asa cum este, si este complet. Nimic nu necesita schimbari, modificari, nimic nu necesita efort sau suparare.

Oamenii care inainte mi se pareau rai, azi nu mai sunt rai. Azi sunt oameni, la fel ca mine. Evenimentele, la fel. Totul pare ca are un loc al lui, si contemplarea asta ma umple de bucurie. Imi place lumea azi.