joi, 30 septembrie 2010

All atack is a call for help

Credeti ca cei ce ranesc sunt oameni completi, fericiti, bucurosi de viata si de ei? Credeti ca cei ce ranesc nu sufera? Ba din contra. Ei sufera cel mai mult. Multi oameni sunt suparati pe alti oameni pentru ca zic ei ca sunt egoisti, rai, nepasatori, delasatori, lasi. Dar e o logica foarte usoara cea care ne arata ca o persoana care manifesta in exterior un comportament considerat malign face acest lucru deoarece are o mare nevoie de iubire. Iubire de sine si iubire din partea celorlalti. Si cum poate un om caruia ii lipseste iubirea sa fie fericit? Poate ca este usor sa judecam comportamentele care nu ne plac la ceilalti. Dar vin cu o propunere: ce ar fi daca de fiecare data cand simtim ca o persoana actioneaza intr-un mod neplacut noua..ce ar fi daca ne-am gandi oare ce ii lipseste acestei persoane. Oare ce nevoie are ea? Oare ce incearca ea sa spuna in mod invizibil? Care parte din ea nu are inca iubire si ar avea nevoie? Cand privesti oamenii asa si vezi ce multa nevoie de iubire au..cum mai poti fii suparat? :)

Haideti sa-i iubim caci ei mai mult ca alti au nevoie de iubire. Iubirea poate vindeca orice. Deoarece ne ajuta sa ii vedem pe ceilalti, nu ca personalitatile lor mondene si caracterul lor filtrat prin starile lor de moment, ci ca suflete inalte toate aflate aici cu un scop.

Da, suntem aici cu un scop. Si tu si eu. Si noi toti impreuna. Credeti oare ca viata asta nu are un scop? Un sens?
M-am invartit in jurul acestei intrebari mult timp, pana cand la urma..dupa multe cautari i-am gasit in final raspunsul. Cel pe care l-am avut mereu in inima mea. Da, viata si totul are un sens. Si pana la urma chiar si cei ce inca nu il simt din teama, neincredere si persiflare il vor simti candva in inima lor. E inevitabil.

Asa ca vedeti in fata fiecaruia cautarea lui interioara. Caci si cele mai rele fapte sunt defapt incercari, cautari personale in drumul gasirii iubirii. Si pana la urma..nici nu exista rau.
In aceasta lume relativa si duala..cine mai poate spune ce este rau si ce este bine? Ceva este rau relativ la cum ma simt eu fata de acel ceva. Asa ca pot modifica raul si binele in functie de cum doresc eu sa le simt.Ma pot juca cu ele si le pot da valentele dorite de mine. Iar in lumea mea prefer sa existe cat mai putine valente pentru rau si o infinitate pentru bine. Caci ce daca cineva nu a facut ceea ce vroiam eu, ce daca a spus ceva ce pare nepotrivit, ce daca prin comportamentul sau nu se incadreaza in bine si moral, eu il accept ca fiind exact asa. Nu il consider rau sau in nici un fel. Stiu doar ca si el incearca sa isi gaseasca drumul sau. Asa cum si eu incerc sa il gasesc pe al meu. Il accept si il iubesc si sper sa gaseasca raspunsurile pe care le cauta astfel incat sufletul lui sa se simta in sfarsit implinit si in pace.

luni, 27 septembrie 2010

joi, 23 septembrie 2010

Nu am nevoie de tine

What a lovely declaration! Don't you think?

Da, chiar este o declaratie frumoasa. Si ar trebui sa o spunem fiecarui om pe care il cunoastem. Nu am nevoie de tine. Imi place de tine, ma bucur de tine, te apreciez, te iubesc. Dar nu am nevoie de tine. Nu ma folosesc de tine sa imi acopar o nevoie a mea. Te las sa fii exact asa cum esti si doar ma bucur de tine.

Ma bucur de tine ar trebui sa fie ceea ce ne spunem unul altuia. Ma bucur de tine, ma bucur cu tine, ador sa imi petrec timpul cu tine, te plac, te vad exact asa cum esti, te sustin, ma sustii si impreuna crestem.

Nu am nevoie de tine, dar aleg sa fiu cu tine. Este vorba de alegere si de dorinta. Doresc sa fiu alaturi de tine. Ma bucur sa imi fii prieten. Iubit. Mama. Sot. Frate. Unchi. Alaturi de tine cresc constant si ma dezvolt si te ajut sa cresti si sa te dezvolti. Si asta pare asa simplu si natural precum o joaca. Ne jucam si crestem impreuna. Precum doi copii. Copiii nu au obligatii cand se joaca impreuna. Ei scot doar placerea maxima din joaca lor. Pastreaza doar experienta, doar fericirea, doar sentimentul complet de bucurie si incantare.

Nu am nevoie de tine, dar joaca dintre noi ma umple de fericire.

Sunt un cerc pefect rotund cu sau fara tine. Esti un cerc perfect rotund cu sau fara mine. Si tocmai fiindca suntem cercuri atat de perfecte si complete ne suprapunem excelent. Nu exista lipsuri in relatia noastra, asa cum nu exista lipsuri nici in noi insine separat.

Nu am nevoie de tine! In schimb cu tine alaturi intelesurile si experientele se accelereaza. Cu mine alaturi timpul se comprima. Cu noi doi se naste o noua forma de a fi. Polaritatile se unesc pentru a duce la desavarsire.

Nu am nevoie de tine! Dar alaturi de tine ma desavarsesc.

Nu am nevoie de tine! Te iubesc.

luni, 20 septembrie 2010

Cateii s-au emancipat

In ziua de azi cateii s-au emancipat. Merg deseori pe bulevard cu o domnita la brat, trec strada pe la locurile marcate cu zebre, uitandu-se atenti in dreapta si-n stanga, ba chiar am observat ca au descoperit cum sa mearga cu masina. Pe langa faptul ca le place sa isi fluture urechile voiosi cand merg cu masina mica, mai nou ii poti intalni in mai multe mijloace de transport. Astazi, de exemplu, un catelandru simpatic s-a urcat voios cu noi in autobuz. Dadea vesel din coada cand a pornit masina. Daca ar fi stat pe scara l-as fi intrebat daca coboara la prima, dar cum si-a rezervat un loc intre scaune nu am avut ocazia.

Oamenii din autobuz povesteau ca e un caine calator si deseori face drumetii cu autobuzul pe ruta respectiva. Poate ca, intr-adevar, are treaba dimineata si ii este mult mai comod asa. Cui nu i-ar fi?

Oricum, l-am salutat la plecare..i-am spus "pa Petrica!"(imi place sa cred ca il chema Petrica) si ne vedem si maine..aceeasi ruta..aceeasi ora. Cine stie, poate data viitoare impartim un covrig impreuna sau chiar o cafea de dimineata. 

Cateii s-au emancipat. Curand vor incepe sa comande pizza acasa, sa stea la coada la inghetata si sa fluiere domnite la coltul strazii. Daca nu cumva fac asta deja :)

vineri, 17 septembrie 2010

Creation

The deepest secret is that life is not a process of discovery, but a process of creation.
You are not discovering yourself, but creating yourself anew. Seek, therefore, not to find out Who You Are, seek to determine Who You Want to Be.

Neale Donald Walsh - Conversations with God

miercuri, 15 septembrie 2010

Despre iubire

Iata un subiect grandios. :)

Zilele trecute un drag prieten ma intreba ce este iubirea. Lucru care m-a facut sa ma gandesc mai mult la aceasta stare deosebita si sa vreau sa descriu ceea ce cred si simt eu despre acest subiect.

Ce NU este iubirea?

Iubirea, in primul rand, nu este o nevoie. 
Deseori o confundam cu o nevoie : nevoia de a fi apreciati, nevoia de a putea impartasi ce avem sau ce suntem cu cineva, nevoia de a fi ascultati, dezmierdati, imbratisati, nevoia de a primii atentie, nevoia de a ne simti legati (este si asta o nevoie), nevoia de a nu ne simti singuri, nevoia de a simti ca daruim..samd. Pana la urma toate nevoile acestea se concretizeaza in ceva ce tine sau isi are o manifestare din sau spre exterior. Iar atunci cand apare o nevoie, apare si o conditionare care te face sa iti pierzi sentimentul de libertate interior. Caci..pentru nu a pierde ceea ce ai nevoie incepi sa impui conditii, sa iti schimbi comportamentul si intr-un final..se ajunge la tristete si suferinta.

Iubirea nu este o nevoie. Iubirea este pur si simplu atat: iubire. Este o stare a sufletului. Este ceva ce nu ai cum sa ai nevoie, este ceva ce esti.
Da exact...ceva ce esti. Nu ai cum sa simti iubirea, fara sa fii iubire.

Iubirea nu este o constrangere.
Atunci cand iubirea este prezenta nu exista constrangeri sau limitari. Nu iti doresti ca persoana in cauza sa se suplineasca cu ideile si nevoile tale. E de ajuns sa fie ea insasi exact asa cum e. Chiar daca tu iti constientizezi nevoile, esti constient ca acea persoana nu este acolo pentru a-ti indeplinii tie nevoile. In schimb, ajuti persoana aceea de fiecare data cand simti ca are nevoie de un salt sau de o sustinere pentru a fi si a-si face ceea ce-si doreste. Si fiindca te iubesti pe tine la fel de mult faci acelasi lucru si pentru tine. 

Iubirea nu este o conditionare.
Nu exista conditii, nici macar tacite atunci cand iubim cu adevarat. Fiindca ce sens ar avea sa conditionam o persoana? Ar insemna, din nou, sa incercam sa o incadram in nevoile noastre. Sa ii stirbim din personalitate, din liber arbitru, din propria sa constiinta si libera exprimare.



Ce ESTE iubirea?

Iubirea ESTE. Si atat. Iubirea are ca efect starea perfecta de acceptare, non-judecata, lumina si caldura care poate fi simtita cu adevarat doar atunci cand nu mai exista nevoi si vicii emotionale. Si iubirea intampina de obicei drumul cunoasterii de sine. 

Cum se manifesta iubirea?
In primul rand iubirea nu se manifesta intr-un fel anume. Iubirea ESTE. Ea insasi este, iar ca sa o manifesti nu poti decat sa fii tu insuti iubire. Da..ca sa o manifesti trebuie sa FII TU INSUTI. Sa te iubesti, cum ar veni, pe tine. Dar pentru asta..trebuie sa cauti sa afli cine esti. Dar tu esti iubire. :) Cercul se inchide cu aceasta afirmatie. 

Apoi...atunci cand iubesti cu adevarat se intampla miracolul sa te simti liber. Liber..atat de liber incat totul pare o joaca de copil. Liber ca atunci cand erai mic mic...si visai cu ochii deschisi. Iubirea inseamna libertate. Nu simti nevoia sa constrangi, sau sa judeci, sau sa vrei altceva decat ceea ce este in realitate. Caci chiar daca in realitate persoana in cauza nu se indreapta spre idealul tau(ideal creat tot din nevoi personale), tu stii ca ea isi realizeaza propriul ei ideal si este un ideal atat de perfect. Atat de maret. 

Asta nu inseamna ca atunci cand iubesti trebuie sa accepti orice. Uneori ca sa poti ajuta o persoana sa creasca e nevoie sa iti re-afirmi limitele tale atunci cand simti ca iti sunt depasite. Fiindca iubirea reprezinta in acelasi timp iubire de sine si iubire pentru celalalt. Si fiindca te iubesti pe tine la fel de mult cum il iubesti pe el este nevoie uneori sa stai ferm in fata principiilor si limitelor tale. 

Manifestarile iubirii sunt mereu echilibrate.

Deci, o manifestare a iubirii este aceea ca iti indrepti actiunile spre a face persoana in cauza sa creasca si sa se dezvolte. Nu incerci sa o tii pe loc, ci din contra...ii sustii orice avant. Ba mai mult..o ajuti sa isi descopere imboldurile latente. Ii oferi caldura si lumina sa se simta acceptat orice ar face, orice forma ar lua gandurile si actiunile sale, fiindca tu stii ca acele ganduri si actiuni fac parte din cautarea sa personala. Si tu iti doresti ca aceea cautare sa prinda cea mai frumoasa forma, cea mai stralucitoare. Fiindca, prin iubire, tu poti vedea adevarata stralucire din oameni. Poti ajunge la miezul lor, luminos si pur, si poti ramane fermecat.

Si acelasi lucru se intampla sa simti si despre tine. Te accepti ca fiind ceea ce esti, fara sa vrei nimic in plus de la tine decat ceea ce este. Dispare judecata, dispar asteptariile iluzorii, dispar anumite nevoi, obsesii. Si totul devine acceptare.

Fiindca nu poti niciodata sa iubesti pe altcineva inainte sa te iubesti pe tine. Si vice-versa.

Asta este marele secret. Nu ai cum sa "simti" iubirea pana cand nu esti iubire. Iar ca sa fii iubire trebuie sa inveti sa o simti in tine, pentru tine. De asta atunci cand marii invatatori au putut sa descopere iubirea a fost atunci cand ei insisi s-au aflat pe ei ca fiind iubire.


Ca sa poti iubii, trebuie sa fii iubire. Ca sa fii iubire trebuie sa afli cine esti. Ca sa afli cine esti, ei bine...trebuie sa cauti si sa vrei. 


Poti sa simti iubirea adevarata doar atunci cand tu insuti devii iubire. Asa cum nu poti sa simti cum e sa pilotezi un avion, pana ce nu te faci pilot...tot asa nu poti sa simti cum e sa iubesti absolut tot si sa simti cum iubirea tresare din inima ta pana ce nu te faci iubire. Iubirea e o stare a sufletului. Nu e ceva..ce acum poti sa simti..dupa nu...dupa iar da..si tot asa. Iubirea nu e o jucarie :) Cu care te joci de fiecare data cand ai ocazia. E o stare..in care intri si ramai mereu de atunci. E ca si cum ai avea un nou trup. Format doar din iubire.
Si orice persoana cu care vei intalni se va intalni cu noul tau trup.


Cat despre relatii cred ca o relatie sanatoasa, in care doi parteneri se iubesc este o relatie nu intre doua jumatati ce impreuna creeaza un tot. Ci intre doua fiinte intregi, complete, ce se ajuta sa se desavarseasca impreuna.


luni, 13 septembrie 2010

Alegria



Bucuria sta in sufletele noastre precum un fluture intr-un cocon. Sa visezi este simplu, usor si frumos. Si curand izbugnirile incep. Viata incepe sa zvacneasca prin vene. Si fluturele prinde aripi cu fiecare secunda. Apoi din ce in ce mai puternic, mai intens, pana ce zvacnirile devin o natura compacta, fluida, plina de forta si intentie.
Curand..culorile incep sa prinda forme, liniile curg si zboara si magia incepe. Timpul se compacteaza, limitele se surp, adancimea devine haos, fluiditatea renaste din nou...si apoi un nou curs incepe sa curga. Curgerea este perfecta, lina, stralucitoare precum o lumina curgatoare. Liniile isi iau zborul si cerul devine atat de aproape. S-a intamplat. De acum nu mai exista decat minune si vis. Si zboruri inalte purtate de vant si flori. Lumina sta in aripi precum un inger pe un umar. Zborul a inceput si se invarte prin vieti, linii, culori si fantezii. Nu mai exista limite, timp si gandire. Acum totul este doar miracol. Doar viata. Si bucurie.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Destinatia si cercul

In inimile noastre purtam o cuvantare. O adiere, o briza usoara si placuta si un sentiment complet de minunatie si frumos. Povestile au fost inventate pentru a fi povestite, si tot asa, ne creem si ne povestim povestea cu fiecare clipa.

Privim mereu orizonturile, fiindca inima ne impinge catre ele. Cautam si exploram simtind universul cu inima. Din noi toti tresar raze trandafirii, aromate, inmiresmate, dulci ca niste pasari calatoare. Suntem exact acolo unde vrem sa fim. Si cautarea se invarte mereu in cercuri. Ca atunci cand esti mic si intinzi mainile invartindu-te pe loc. Ameteala, dans, cer, pasari, lumini, rasete, privire, voaluri, miresme si visare.

Da. Lumea ameteste in jurul nostru si noi plutim alene pe ea. Pasim in vis si pasii nostrii inmoaie lumea. Si drumul cere o destinatie. Si destinatia este aici. Si cercul este todeauna inchis si deschis in acelasi timp.

Creem ceea ce suntem si suntem ceea ce creem.

vineri, 10 septembrie 2010

marți, 7 septembrie 2010

Despre relatii si scoli

Relatiile noastre sunt niste scoli. Dap, exact asa..niste scoli. Asa cum mergem la scoala sa invatam despre lumea in care suntem tot asa intram intr-o relatie ca sa invatam despre lumea care suntem. Despre noi insine.

Nici un alt lucru sau situatie nu ne ajuta sa ne descoperim mai mult decat relatiile pe care le avem cu ceilalti. Fiindca in orice relatie te confrunti cu bucati din tine. Bucati ce vor sa iasa la suprafata si sa iti spuna ceva. Observa aceste bucati din tine in zambetul prietenului cel mai bun, in apostrofarea mamei, in supararea iubitului, in chemarea amicilor, in orice situatie in care te afli.

Poate ca te simti obosit intr-o anumita relatie, poate ca te simti singur, poate ca te simti ne-aprecitat sau poate ca te simti minunat, implinit si multumit. Orice sentiment (bun sau rau) nu vrea decat sa te faca sa te privesti pe tine. Daca simti ca cineva iti creaza un disconfort priveste disconfortul acela in ochi. Nu culpabiliza persoana respectiva, caci ea iti trimite un mesaj despre tine. Chiar daca nu o face in mod constient.

Ne angrenam in mod semi-constient in relatii nu pentru a afla ceva despre persoana respectiva, ci pentru a afla ceva despre noi insine. Dar tot atat de mult, cum la nivel subconstient vrem sa aflam ceva despre noi insine, tot asa de mult la nivel constient nu vrem sa luminam anumite parti din noi. Parti ce stau ascunse si ies la iveala din cand in cand. Dar noi le ignoram de teama, frica si ne-acceptare. Tocmai de asta de multe ori, oamenii ajung sa aibe tot timpul relatii similare. Situatii similare, patternuri care se repeta. Ei isi aleg in mod inconstient relatia din care stiu ca vor invata cel mai mult, dar in mod constient isi saboteaza alegerea ignorand de teama invataturile pe care le primesc. Si astfel ele vor trebui sa astepte alta relatie la fel de potrivita din punctul acela de vedere incat sa se poata manifesta in speranta ca vor fi aduse in lumina constientului de data aceasta.

Oamenii din jur ne sunt invatatori. De la ei putem invata tot, daca ne dorim. Ei au o asa abundenta de situatii pe care le pot crea, incat devine imposibil sa nu te confrunti cu parti din tine atunci cand te confrunti cu ei. De asta cel mai bun lucru pe care il putem face este ca atunci cand ne confruntam cu niste sentimente foarte puternice (bune sau rele) in legatura cu o persoana este sa analizam acele sentimente si mesajul pe care vor sa ni-l aduca. Si totdeauna este un mesaj care are legatura doar cu noi. Sa multumim pentru aceste mesaje si sa le primim ca niste ajutoare pentru a face si mai multa lumina in noi.

Va doresc la cat mai multi invatatori!

luni, 6 septembrie 2010

Wallpaper : dream your way



Heey kids. Un cadouas pentru voi, asa la inceput de toamna. 
Un wallpaper colorat si dragut. 
Dimensiuni : 1280x1024 -> aici
                   1680x1050(wide) -> aici

Croatia partea II: Split, Hvar, Krk

Croatia a insemnat piatra alba, azur si soare. Un soare specific care avea parca o naturalete si o salbaticie proprie. In a doua parte a calatoriei am vizitat orasele mici de pe coasta. Orasele cu stradute inguste si multa multa piatra. Cafenele si buticuri mici ascunse pe alei stramte, soare cald, apa azura, pescarusi, inghetata si multa bucurie.
M-am indragostit de Hvar si deja visez sa ma mut acolo vreo 6 luni. Un orasel micutz, cladit in stil venetial, de catre venetieni, cu maslini si smochine, stradute si cladiri de piatra, mici, stramte si imbaiate in soare. Era asa o liniste si o pace acolo, incat s-ar fi parut ca oamenii aceia sunt desprinsi de timp si spatiu.

Las in continuare cateva poze(putine de altfel) din a doua parte a calatoriei.










in poze : Eu, Oana si Florin

miercuri, 1 septembrie 2010

Omagiul toamnei

Miroase a toamna, a copii alergand si a frunze uscate. A zile ploioase si cearceafuri calde si parfumate.
Toamna imi aminteste de inceputul scolii. De mirosul de penar nou si creioane ascutite. Carti, caiete, emotii, prieteni, revederi si sfarsit de vara. Toamna simt fluturasi in stomac chiar si atunci cand nu sunt indragostita. Fiindca este un anotim al emotiilor, al asezarilor in cufere a trairilor simtite vara, al amintirilor, al reveriilor. Toamna se intampina cu un ceai cald si parfumat si cu prieteni si cu sentimente.

Acum la inceput de toamna vreau sa colind pe strazi, prin orase si alei cu piatra mare, sa ma plimb printre frunze colorate si sa imi imaginez povesti.