miercuri, 15 septembrie 2010

Despre iubire

Iata un subiect grandios. :)

Zilele trecute un drag prieten ma intreba ce este iubirea. Lucru care m-a facut sa ma gandesc mai mult la aceasta stare deosebita si sa vreau sa descriu ceea ce cred si simt eu despre acest subiect.

Ce NU este iubirea?

Iubirea, in primul rand, nu este o nevoie. 
Deseori o confundam cu o nevoie : nevoia de a fi apreciati, nevoia de a putea impartasi ce avem sau ce suntem cu cineva, nevoia de a fi ascultati, dezmierdati, imbratisati, nevoia de a primii atentie, nevoia de a ne simti legati (este si asta o nevoie), nevoia de a nu ne simti singuri, nevoia de a simti ca daruim..samd. Pana la urma toate nevoile acestea se concretizeaza in ceva ce tine sau isi are o manifestare din sau spre exterior. Iar atunci cand apare o nevoie, apare si o conditionare care te face sa iti pierzi sentimentul de libertate interior. Caci..pentru nu a pierde ceea ce ai nevoie incepi sa impui conditii, sa iti schimbi comportamentul si intr-un final..se ajunge la tristete si suferinta.

Iubirea nu este o nevoie. Iubirea este pur si simplu atat: iubire. Este o stare a sufletului. Este ceva ce nu ai cum sa ai nevoie, este ceva ce esti.
Da exact...ceva ce esti. Nu ai cum sa simti iubirea, fara sa fii iubire.

Iubirea nu este o constrangere.
Atunci cand iubirea este prezenta nu exista constrangeri sau limitari. Nu iti doresti ca persoana in cauza sa se suplineasca cu ideile si nevoile tale. E de ajuns sa fie ea insasi exact asa cum e. Chiar daca tu iti constientizezi nevoile, esti constient ca acea persoana nu este acolo pentru a-ti indeplinii tie nevoile. In schimb, ajuti persoana aceea de fiecare data cand simti ca are nevoie de un salt sau de o sustinere pentru a fi si a-si face ceea ce-si doreste. Si fiindca te iubesti pe tine la fel de mult faci acelasi lucru si pentru tine. 

Iubirea nu este o conditionare.
Nu exista conditii, nici macar tacite atunci cand iubim cu adevarat. Fiindca ce sens ar avea sa conditionam o persoana? Ar insemna, din nou, sa incercam sa o incadram in nevoile noastre. Sa ii stirbim din personalitate, din liber arbitru, din propria sa constiinta si libera exprimare.



Ce ESTE iubirea?

Iubirea ESTE. Si atat. Iubirea are ca efect starea perfecta de acceptare, non-judecata, lumina si caldura care poate fi simtita cu adevarat doar atunci cand nu mai exista nevoi si vicii emotionale. Si iubirea intampina de obicei drumul cunoasterii de sine. 

Cum se manifesta iubirea?
In primul rand iubirea nu se manifesta intr-un fel anume. Iubirea ESTE. Ea insasi este, iar ca sa o manifesti nu poti decat sa fii tu insuti iubire. Da..ca sa o manifesti trebuie sa FII TU INSUTI. Sa te iubesti, cum ar veni, pe tine. Dar pentru asta..trebuie sa cauti sa afli cine esti. Dar tu esti iubire. :) Cercul se inchide cu aceasta afirmatie. 

Apoi...atunci cand iubesti cu adevarat se intampla miracolul sa te simti liber. Liber..atat de liber incat totul pare o joaca de copil. Liber ca atunci cand erai mic mic...si visai cu ochii deschisi. Iubirea inseamna libertate. Nu simti nevoia sa constrangi, sau sa judeci, sau sa vrei altceva decat ceea ce este in realitate. Caci chiar daca in realitate persoana in cauza nu se indreapta spre idealul tau(ideal creat tot din nevoi personale), tu stii ca ea isi realizeaza propriul ei ideal si este un ideal atat de perfect. Atat de maret. 

Asta nu inseamna ca atunci cand iubesti trebuie sa accepti orice. Uneori ca sa poti ajuta o persoana sa creasca e nevoie sa iti re-afirmi limitele tale atunci cand simti ca iti sunt depasite. Fiindca iubirea reprezinta in acelasi timp iubire de sine si iubire pentru celalalt. Si fiindca te iubesti pe tine la fel de mult cum il iubesti pe el este nevoie uneori sa stai ferm in fata principiilor si limitelor tale. 

Manifestarile iubirii sunt mereu echilibrate.

Deci, o manifestare a iubirii este aceea ca iti indrepti actiunile spre a face persoana in cauza sa creasca si sa se dezvolte. Nu incerci sa o tii pe loc, ci din contra...ii sustii orice avant. Ba mai mult..o ajuti sa isi descopere imboldurile latente. Ii oferi caldura si lumina sa se simta acceptat orice ar face, orice forma ar lua gandurile si actiunile sale, fiindca tu stii ca acele ganduri si actiuni fac parte din cautarea sa personala. Si tu iti doresti ca aceea cautare sa prinda cea mai frumoasa forma, cea mai stralucitoare. Fiindca, prin iubire, tu poti vedea adevarata stralucire din oameni. Poti ajunge la miezul lor, luminos si pur, si poti ramane fermecat.

Si acelasi lucru se intampla sa simti si despre tine. Te accepti ca fiind ceea ce esti, fara sa vrei nimic in plus de la tine decat ceea ce este. Dispare judecata, dispar asteptariile iluzorii, dispar anumite nevoi, obsesii. Si totul devine acceptare.

Fiindca nu poti niciodata sa iubesti pe altcineva inainte sa te iubesti pe tine. Si vice-versa.

Asta este marele secret. Nu ai cum sa "simti" iubirea pana cand nu esti iubire. Iar ca sa fii iubire trebuie sa inveti sa o simti in tine, pentru tine. De asta atunci cand marii invatatori au putut sa descopere iubirea a fost atunci cand ei insisi s-au aflat pe ei ca fiind iubire.


Ca sa poti iubii, trebuie sa fii iubire. Ca sa fii iubire trebuie sa afli cine esti. Ca sa afli cine esti, ei bine...trebuie sa cauti si sa vrei. 


Poti sa simti iubirea adevarata doar atunci cand tu insuti devii iubire. Asa cum nu poti sa simti cum e sa pilotezi un avion, pana ce nu te faci pilot...tot asa nu poti sa simti cum e sa iubesti absolut tot si sa simti cum iubirea tresare din inima ta pana ce nu te faci iubire. Iubirea e o stare a sufletului. Nu e ceva..ce acum poti sa simti..dupa nu...dupa iar da..si tot asa. Iubirea nu e o jucarie :) Cu care te joci de fiecare data cand ai ocazia. E o stare..in care intri si ramai mereu de atunci. E ca si cum ai avea un nou trup. Format doar din iubire.
Si orice persoana cu care vei intalni se va intalni cu noul tau trup.


Cat despre relatii cred ca o relatie sanatoasa, in care doi parteneri se iubesc este o relatie nu intre doua jumatati ce impreuna creeaza un tot. Ci intre doua fiinte intregi, complete, ce se ajuta sa se desavarseasca impreuna.


Un comentariu: