vineri, 30 iulie 2010

Despre idei si carnetele

Ce poti sa faci atunci cand ai o idee? Cel mai bine ar fi sa o scrii. Tocmai de asta mi-am facut un carnetel special pentru idei. Si acum cel mai important ar fi sa incep sa scot ideile una cate una din carnetel si sa le dau viata.
Asa ca monstrul lichid Bobo va fi noul meu companion, pisica verde cu ochi de sticla va mieuna la ferestrele indragostitilor trezindu-i din somn dimineata, lunganul colorat si gumat Blu va ajuta mosuletii sa traverseze strada, cotofana Mimi va servi prajituri in statiile de autobuz si in statia de metrou Romana, iar cavalerul Jimi cel viteaz cu sabie si capucino se va plimba prin oras invitand fetele la o cafea.
Probabil ar trebui sa avem toti cate un carnetel de idei. Nu stii niciodata ce iti poate trece prin cap.

luni, 26 iulie 2010

Despre centru

Intre zbuciumarile noastre, intre cautarile noastre, intre vartejurile create si abandonate fiecare are un centru al sau. Uneori acest centru devine obscur si umbrit si atunci cautarea devine mai incrancenata. Atunci lucrurile nu sunt niciodata la locul lor cand ai nevoie. Atunci te simti singur. Atunci nimeni nu te ajuta. Atunci nimeni nu te asculta. Si totul se intampla invers decat ai vrea.
Dar cand centrul este luminat si insorit drumul este lin si usor. Si lucrurile prind viata. Si totul este mai frumos, mai aprins si stii ca nu esti singur nici atunci cand te afli in pustiu. Renuntand la prejudecati, la ingradiri personale si doar eliberand totul si lansand totul sa fie asa cum e ajungi sa simti cu adevarat ca te indrepti spre centru.
Doar gandind cu inima lucrurile prind sens.

vineri, 16 iulie 2010

Liniste

Cand e liniste pot gandi in siguranta. Cand e liniste ma bucur de nori si acoperisuri inrosite de soarele de dupa-amiaza. Cand e liniste inima imi sopteste ce sa fac.
Inchid ochii si visez la o seara de vara, pe o prispa intr-o casuta unde sa pot admira frumusetea si linistea fireasca a lumii.
Cineva candva spunea ca fericirea adevarata e cea impartasita, dar dupa mine..fericirea ca si linistea nu pot fi decat in interior si de acolo sa lumineze tot exteriorul. Cred ca locul cel mai potrivit pentru liniste si pace se afla in noi.

miercuri, 14 iulie 2010

Poze pictat in parc

Duminica a fost frumos si cald si timpul a trecut zburand in timp ce pictam. Ne-am relaxat la umbra copacilor si ne-am bucurat de liniste si cirese bune aduse de Clau.
Cateva poze de duminica, facute multumita lui Dev care a adus aparatul foto cu el. Eu iar am fost uituca. Multumiiim Dev! :D








luni, 12 iulie 2010

Terapie prin scris

Si scrisul ajuta. Si atunci cand scrii practic vorbesti cu tine. Si ma gandesc acum, oare nu cumva fiecare autor isi scria cartea pentru el? Oare nu vorbeau ei defapt cu ei insisi? Oare nu umpleau astfel un gol? Si noi. Oare nu ne scriem gandurile doar pentru noi. Oare nu cu fiecare gand exprimat reusim sa facem putin mai multa lumina in noi?
Fiecare om isi scrie povestea in sine insusi.
Uneori confruntandu-te cu niste cuvinte ajungi sa te confrunti cu tine. Si astfel povestea incepe.

vineri, 9 iulie 2010

Pictat in parc (3)

Duminica aceasta vom picta din nou!
Si de data asta m-am gandit sa pictam mandale. Mandalele sunt desene sau patternuri in forma concentrica care prin colorare ajuta la relaxare si echilibrare.
Cuvantul "mandala" inseamna centru sau cerc. In definitiv e o metoda foarte placuta de relaxare in aer liber.
Acestea sunt mandalele pe care le-am pictat data trecuta.

Desigur vom aduce iar si lut, asa ca cine vrea sa devina sculptor are toate sansele.
Intalnirea va fi la aceeasi ora. Adica de la 14.00-18.00 ne gasiti in herastrau, in locusorul amenajat pentru lecturi urbane.

Va asteptam cu bratele deschise si cu pensulele pregatite :)

miercuri, 7 iulie 2010

The miracle

My latest work.



When the two parts of duality blend togheter, the miracle begins.





luni, 5 iulie 2010

Povestea fetei fara cap

Cand nu ai cap e mai usor. Poti sa faci ce vrei, sau ce te duce capul :)
Cand nu ai cap poti sa gandesti cu sufletul si sa lasi lumea sa ti se arate asa cum e. Cand nu ai cap poti sa saluti lumea cu o imbratisare si seara la culcare sa iti asezi inima pe perna. Cand nu ai cap ai nevoie doar de tine. Cand nu ai cap nu vezi, dar simti.

Fata fara cap era rosie in obraji. Obisnuia sa se plimbe seara cu ursii prin padure si dimineata sa faca gem de merisoare. Fata fara cap avea niste ochi foarte mari si ii placea intotdeauna sa salute oamenii cu buzele. Fata fara cap era o domnisoara. Avea pantofi rosii si margele din mesteacan.

Deseori ii placea sa se alerge cu iepurii pe camp si sa fure castane veveritelor. Uneori privea mainile oamenilor si felul in care fruntea lor se incretea cu vremea. Fata fara cap gandea cu sufletul si seara la culcare visa la stele in forma de fluturi.

Dimineata incepea ziua cu un ceai. Si cu-n platou de biscuiti in forma de girafa.

Fata fara cap intr-o zi a plecat la cules capsuni si de atunci nu s-a mai intors niciodata. Capul, adica. Ea este desigur aici printre noi.


vineri, 2 iulie 2010

Pictat in parc (2)



Hey copilasi!
Duminica iar e zi de pictat in parc. Data trecuta am uitat camera foto acasa si m-am intors acasa doar cu amintirile mele. Ceea ce nu e rau deloc :)
De data asta vom aduce si lut de modelat.
In rest acelasi program : pictat, mazgalit si desenat cai verzi pe...hartie.
Va asteptam cu mic cu mare si cu un zambet zambaret!
Ne gasiti acolo intre 14.00 si 18.00, Herastrau - Lecturi Urbane (langa centrul de inchiriat biciclete).
Va asteptam cu drag! :D


( vezi pictat in parc 1 )

Eu cine sunt?

Intrebarea veche de cand lumea. Intrebarea care a fost pe buzele filosofilor, misticilor, profetilor si salasluieste in gandurile fiecaruia dintre noi. Eu cine sunt? Buna intrebare :)

Mereu m-am intrebat cine este acest "Eu" care nu stie cine este. Cine este acest "Eu" care intreaba. Este "eu"-ul de acum, din prezent sau este un "Eu" vechi de cand timpurile.
Este eu-ul cu care mergem la job, cu care ne purtam discutiile cu amicii, cu care ne luam masa seara, cu care mergem la culcare? Sau este un alt "Eu", mai mare, mai cuprinzator, un "Eu" care ar transcede timpul, trecutul si viitor si ar fi mereu prezent si acelasi.
Cine cauta pe cine? Care eu se vrea descoperit? Pe acesta prezent de acum, din viata zilnica, il stim, il avem...e cel ce zice "sunt". E ceva ce este deja.
Dar mai exista un Eu, mai mare, de care nu stim multe lucruri. Eul mic intreaba cine este eul mare.
Eul mare nu are timp, nici inceput, nici sfarsit. Eul mare doar este. Asa cum este si viata insasi. Si noi insine suntem fiinte fara timp. Si singurul miracol este cel de acum din momentul prezent. Miracolul de a fi.