Cand nu ai cap poti sa gandesti cu sufletul si sa lasi lumea sa ti se arate asa cum e. Cand nu ai cap poti sa saluti lumea cu o imbratisare si seara la culcare sa iti asezi inima pe perna. Cand nu ai cap ai nevoie doar de tine. Cand nu ai cap nu vezi, dar simti.
Fata fara cap era rosie in obraji. Obisnuia sa se plimbe seara cu ursii prin padure si dimineata sa faca gem de merisoare. Fata fara cap avea niste ochi foarte mari si ii placea intotdeauna sa salute oamenii cu buzele. Fata fara cap era o domnisoara. Avea pantofi rosii si margele din mesteacan.
Deseori ii placea sa se alerge cu iepurii pe camp si sa fure castane veveritelor. Uneori privea mainile oamenilor si felul in care fruntea lor se incretea cu vremea. Fata fara cap gandea cu sufletul si seara la culcare visa la stele in forma de fluturi.
Dimineata incepea ziua cu un ceai. Si cu-n platou de biscuiti in forma de girafa.
Fata fara cap intr-o zi a plecat la cules capsuni si de atunci nu s-a mai intors niciodata. Capul, adica. Ea este desigur aici printre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu