Cuvinte din gura nimanui

Nu stiu ce sa ma fac cu mine. Am un suflet ambiguu, indecis. Iubesc si plang si multumesc.
Contrariile formeaza o mare in mine, iar valurile ude imi mangaie picioarele. Stau asa cu ochii cascati si gandesc in ganduri apoase.

 Ma admir pe mine, ca pe o forma abstracta creata din tot ceea ce a adus apa cu ea de-a lungul timpului. Pungi, hartii, ciorapi, flori si cuvinte nespuse. Si stau toate gramada, una peste alta, pierzandu-si individualitatea, creand un nou tot distinct, amplu, complet. Asta sunt eu. O adunatura de lucruri fara sens, aduse de apa de-a lungul timpului.

Ei, si stau si ma privesc. Si asa imi vine un gand ca nu mai e nimic. Forma va tot prinde forma, apa va tot curge, caprioara va tot manca iarba proaspata a padurii, iar leii vor vana orice ar fi. Si atunci? Si atunci nimic. Atat.

Ganduri de seara - part4

Ce conteaza ce va fi peste 10 ani, sau ce a fost acum 10 ani? Ce conteaza tot ce a fost, cand singurul moment pe care il traiesc este cel de acum. Ce conteaza ce am fost, atatea zile..sentimente si gandiri, lucruri uitate printre franturi de amintiri, simtiri, miresme..oameni.

In inima unui timp tacut, totul sta in loc, si nici nu-mi mai dau seama cine si ce sunt. In liniste, in nemiscare totala, respir si ascult. Si cine sunt? Cine pe cine vede? Cine pe cine aude?

Cine priveste? Cine asculta? Parca dintr-o data nu mai sunt nimic. Nici macar gandurile si emotiile, care altadata imi pareau asa personale, nu ma mai reprezinta. Cand ma gandesc la mine simt doar un gol imens, un nimic de neatins. In nemiscarea unei secunde, respir si ma gandesc: cine sunt? Si atunci nu simt decat nimic. In golul acela perfect, in care orice lucru ia nastere..respir si eu. Dar care eu?

Nimic nu mai este cum era. Uneori simt ca imi pierd de tot gandurile si reperele asa stiute mai demult. Raman un parfum volatil, care se poate plimba in orice directie.

Bate vantul, adie asa o mireasma usoara, ma uit pe geam si ma gandesc: oare ce va fi de acum?

Inainte lumea era asa fixa, rigida, cunoscuta, cauzala. Acum totul e aproape amorf, ca un abur inmiresmat care ia orice forma doreste vantul. Si ce pot spune in cazul acesta? Sunt eu vantul, sunt eu aburul? Cine e cine?

Lumea asta e ca o poezie, un dans al starilor ciudate. Ma bucur ca pot fi nimic.

Parca nu mai am nicio forma acum. Forma mea e forma secundei pe care o traiesc. Gandurile mele..gandurile unui ticait de ceas. Nici eu nu stiu ce voi fi maine. Dar e bine. E mai bine ca niciodata :)

Ganduri despre tot - Partea 3

Cred ca nu-mi ramane decat sa explorez. Oricum am facut tot ce era de facut in viata asta. Mi-am facut griji, m-am vaitat..si probabil o voi mai face, dar tragand linie, nimic nu este real intr-un sens, sau totul devine real in functie de ce conteaza pentru mine, si la capatul oricarei explicatii nu ramane decat ideea: exist. 

Exist intr-un mod aici pe pamant, si nu-mi ramane decat sa explorez. Trebuie sa am curaj, trebuie sa fac lucrurile la care visez, pentru ca astea sunt singurele chestii care ma tin in viata. Seva mea de viata curge si imi cere sa o traiesc. Iar eu traiesc prin ea.

Am reusit sa ajung in punctul in care sa simt aceasta seva de viata. Nu e ceva ce poate fi definit. Ea curge continuu. Prin noi, cu noi, din noi...habar n-am! 

Nici macar nu stiu clar ce legatura are cu mine, dar o simt. Nu poate fi definita, nu ii gasesc un mod de a o defini corect, cuvintele nu ma ajuta. Dar exista. Si singura chestie pe care o pot face e decat sa o urmez.

Pot sa incerc sa nu o urmez, sau sa ma plang..sau sa imi pun piedici, sau sa o neg, sa sa ma resping pe mine si pornirile mele, dar asta nu ma face decat sa sufar inutil. Macar sa sufar atunci cand e nevoie si atat. Nu e necesar sa o mai fac si inutil, adica..acum nu mai e necesar pentru mine. 

E asa o dulceata in seva asta, ca nici nu o pot exprima. Si nici nu ma pot gandi prea mult la ea, caci cu cat te gandesti mai mult parca nu mai o simti. Asa ca o voi simti, o voi lasa sa fie. Voi merge pe firul ei. 

Poate voi muri candva, dar sper sa ma simt eu insami, si sa fiu multumita si imbatata de aceasta dulceata pana atunci. Multumesc pentru tot, sunt om, exist, nu stiu prea multe, dar mi-e bine. Simt ca incep sa fiu pe drumul cel bun. Va fi bine.

Ganduri despre tot - Partea2

Ce as da sa pot trai in lumea pe care mi-o imaginez, as da orice sa pot trai intr-o lume in care omul sa fie cine este el, fara vinovatii sau frici, in totala exprimare directa a fiintei sale..fara restrictii. Si o lume in care oamenii sa respecte si sa aprecieze natura unica a fiecaruia.
As vrea sa vad o lumea in care se celebreaza diversitatea si unicitatea lucrurilor. As vrea sa vad copii cum sunt invatati in scoli sa fie cine sunt ei, as vrea sa simt dorinta si placerea oamenilor de a putea vedea un nou copil, un nou individ, crescand intr-o forma unica si absoluta..si aducand lumii o noua imagine si un nou plus si savoare prin el insusi. As da orice sa traiesc intr-o lume asa. Asta mi-e lumea mea.

Diversitatea (si prin asta nu ma refer doar la ceea ce e bun) ar trebui celebrata. Suntem fii ai dualitatii, si fara distrugere nimic nu ar putea creat. Priviti in jur. Cand creezi ceva mereu distrugi altceva. Sunt oameni inclinati mai mult spre distrugere, altii spre creatie, dar toti au nevoie unul de celalalt ca sa poata exista. Intr-o lume in care nu ar exista decat un singur lucru, un singur om, nimic nu ar putea fi creat...pentru ca s-ar recrea la infinit doar lucrul acela.

Trebuie sa acceptam moartea, durerea, lacrimile..si sa nu mai fim asa raniti de ele.. Oamenilor, moartea si durerea exista. Acceptati-o. Nu mai fugiti. E asa rau sa fii prezent exact asa cum esti la tot ce ti se intampla? E asa rau sa plangi, sa razi, sa te prostesti, sa fii cine esti in orice moment? Daca te doare, te rog sa plangi. Daca iti place te rog sa te bucuri.

Cautand continuu sa anihilam partea negativa a lucrurilor, nu facem decat sa ne invartim in jurul cozii. E o incercare fara izbanda. Noi insine suntem cine suntem datorita dualitatii.

Poate ca intr-adevar pentru a pasi peste dualitate, e nevoie sa o iubesti, sa o simti in toata puterea si splendoarea ei, de abia atunci poti spune ca te apropii de unicitatea lucrurilor. Cand inveti sa iubesti orice forma. Poate doar atunci, cand nu o sa mai fim speriati de lucrurile rele, o sa putem sa trecem peste ele. Cand esti speriat de ceva, esti subjugat (mental, emotional) de acel lucru.

Viata e asa frumoasa, ca un dans sublim. Simt ca dansez de cand m-am nascut. In rochia mea rosie cu voaluri multe ma invart continuu in loc si dansul ma sustine in viata. Inima imi pompeaza sange si creierul vise, si iata traiesc. Dar ce mai vis...

Va fi continuat.

Ganduri despre tot - Partea1 

Ganduri despre tot - Partea1

Incep o serie mica de posturi..care vor fi exact asa cum spune si titlul: niste ganduri. Niste ganduri care-mi trancane de zor prin minte, iar uneori la ceas de seara, imi cer sa le dau o forma.

------

Mi se pare ciudat..parca si timpul o ia razna..si se apropie de zero. Parca tot ce stiam acum e uitat..parca nu mai stiu nimic. Uneori parem fara forma..fiinte volatile si subtile..creaturi ale noptii. Plutim printre luni si stele..si cine stie cine mai suntem. Sufletele noastre sunt asa plapande, ca niste voaluri..si plutesc incet peste orice lucru care ne incanta. Azi suntem ceva, maine altceva, si visul continua. Traim visand..si visam ca traim. Si totul merge asa la infinit. Frumoasa si creatia asta. Cine oare sunt? Cine tasteaza aceste cuvinte? Nu imi vine sa cred ca totul este real, mi se pare neincetat ca traiesc un vis..asa de mult, incat ma si mir ca aceste cuvinte apar aici pe monitor. Ceva e ciudat rau..

Si totusi viata e frumoasa, tocmai prin ciudatenia ei. Tocmai prin contrastul de a nu stii. Tocmai prin lacrimi, zambete, dureri, incercari, priviri si tresariri, exaltari copilaroase si prosteli de zile mari. 

Viata e frumoasa prin contrastul ei, prin faptul ca nimic nu e intr-un fel. Totul este doar o idee despre ceva. Mi se pare atat de halucinanta lumea, incat ma intreb daca nu cumva traiesc intr-un vis, sau sunt foarte "high"  si urmeaza sa ma trezesc in realitate candva.

Miscarea mea insoteste miscarea ta, si a ta pe a mea, si viata e asa un tandem de nedescris. Pentru orice lucru pierdut, exista un lucru castigat, si invers. Pentru orice lucru exista si opusul lui, si poate marea pacaleala a noastra e ideea ca un lucru e doar intr-un fel. Eu cred ca orice lucru, orice lucru..este in doua feluri in acelasi timp. Cel ce te saruta, te si loveste, ce e frumos e si urat.. Pot sa vad asta la orice din jurul meu. Si nu e ceva trist..din contra..e chiar interesant.

Nu ne putem rupe de dualitate, parca am fost impartiti pe din doua de la nastere. Si intreg universul este dublat in orice manifestare a sa. Desigur ca prin conteplatie putem percepe natura unica a lucrurilor, prin unirea dualitatilor, dar ce conteaza asta. Viata nu e facuta pentru asta. Viata e facuta pentru a experimenta dualitatea. Pentru a palpa ambele extreme..si a ne amagi ca sunt diferite.

Eu am observat, de exemplu, ca creativitatea contine in ea distrugere, si distrugerea e o forma de creatie. Poftim..ce mai poti spune? Raiul si Iadul sunt in acelasi loc, si probabil cei de acolo dau petreceri impreuna :)

-- va fi continuat