vineri, 25 noiembrie 2011

Nevoie vs placere

Simt ca e o diferenta intre a avea nevoie de un lucru, si a iti placea acel lucru.
Simt ca orice nevoie, implica o lipsa. Si nevoia atrage nevoie. Adica..cu cat ai mai multa nevoie de ceva, cu atat atragi situatii in care sa simti ca ai nevoie de acel lucru. Cu cat ai nevoie mai mult de el, cu atat iti lipseste mai mult si simti o nevoie mai mare.
Pe cand, a iti placea un lucru, a te bucura de un lucru e ceva firesc, care nu implica decat sentimentul de satisfactie si bucurie. Si bucuria atrage bucurie, iar atunci cand te detasezi de nevoi, si doar te bucuri de ceea ce stii deja ca-ti place, lucrurile se intampla incat sa primesti si mai mult din ceea ce-ti place. Si cu cat de bucuri si mai mult de acel lucru, il primesti si mai mult si tot asa :)
E acea dualitate, care isi face mereu aparitia in tot. Si eu simt diferenta dintre nevoie si placere.
Nevoia implica o lipsa, si creeaza mai multa nevoie. Placerea implica o satisfactie, un plin, si creeaza mai multa placere.
Ramane la latitudinea noastra pe care o alegem. Si e, ca intotdeauna, doar o perspectiva de alegere.

joi, 17 noiembrie 2011

Firesc2

Toti suntem datori sa ne creem clipele noastre de fericire, asa cum stim.
Si lumea in care traim e magica, pentru ca ofera oricui sanse egale. Si nu exista o limita pentru nimic, cu atat mai putin pentru bucurie. Nu trebuie sa luptam pentru nimic, lucrurile se intampla firesc, si tot timpul avem ceea ce cerem si ceea ce ne lasam sa primim.
Suntem datori noua insine si vietii sa oferim tot ceea ce avem mai bun, si sa ne cautam sansele spre acele clipe mai de pret. Si nu este o datorie, ci insasi firea noastra.

duminică, 13 noiembrie 2011

Acei ochi

Dar, cand doi ochi pe care-i intalnesti
O clipa doar pe-o raza de priviri
Iti dau fiorul marilor trairi
Nu stii de poti sa-i vezi cand ii privesti.

Sunt ca si cum ar fi ai unui gand
Si n-au decat lumina si fior
Ca soarele ce iese dintr-un nor,
Ca floarea care creste din pamant.

Nu stii de poti de-acum doar sa-i privesti,
Sa-i mangai cu lumina din cuvant,
Sa-i lasi sa te priveasca murmurand
Si, prin tacerea lumii, sa-i iubesti.

Extras din poezia "Sufletul Ochilor"
de Gheorghe Vaduva

marți, 8 noiembrie 2011

Total TRUST

Un lucru pe care l-am descoperit recent, si care a venit ca o revelatie totala este urmatorul: incredere totala in viata. Ce inseamna asta? Inseamna ca de la un punct in colo, nu mai exista raspunsuri clare si pur si simplu trebuie sa te increzi.

De cand ma stiu m-am temut de inaltime si spatii inchise. Si prin teama, nu ma refer la o tremurare usoara a stomacului, ci la o panica in adevaratul sens al cuvantului. De aceea, dupa cum va puteti inchipui, niciodata nu am fost o fana a avioanelor. Cand eram mai mica spuneam ca nu voi zbura niciodata cu un avion, si ca toate calatoriile mele le voi face prin drumetii terestre sau acvatice.
Pana intr-o zi, cand, printr-o serie de evenimente inlantuite si neasptate a trebuit sa zbor singura pana la Viena. De atunci am zburat de mai multe ori, dar niciodata nu puteam scapa de sentimentul de frica pe timpul zborului.

La ultimul zbor de intoarcere din Gran Canaria, am avut o revelatie subita: pot sa continui foarte bine cu teama mea la nesfarsit, sau pot decide sa am incredere in cel ce piloteaza. Omul stie sau nu sa-si faca treaba, eu atata timp cat sunt acolo trebuie sa ma incred in el, si gata.
In secunda urmatoare am simtit ca si cum o mare greutate mi s-a luat de pe suflet si mi-am dat seama ca de la un punct in colo lucrurile nu mai pot fi controlate, si trebuie pur si simplu sa ai incredere. Teama de avion s-a disipat instant, am zburat linistita si acum simt k am descoperit ceva mult mai mult.

Simt k acest lucru este pur si simplu fantastic. A avea incredere in viata, in faptul ca te poate sustine de fiecare data cand ai nevoie, este eliberator si ecstatic in acelasi timp. Poti trai toata viata cu indoieli si neincrederi, crezand ca trebuie sa faci totul singur, sa stii totul, sa ai control total asupra situatiilor, sau poti decide sa ai incredere.
Sa ai incredere in viata, in faptul ca esti tot timpul sustinut. Sa ai incredere atunci cand iti doresti ceva, sa STII ca esti auzit. Sa nu mai fie nevoie sa verifici la tot pasul daca lucrurile se intampla cum vrei tu, ci pur si simplu sa le lasi sa se intample, stiind ca doar asa se pot intampla. Sa nu mai fie nevoie sa mentii controlul mereu, ci sa te poti lasa in mainile universului. Sa poti inchide ochii si sa te lasi purtat. Sa poti avea incredere totala.

Pentru mine a fost o decizie.. :)

duminică, 6 noiembrie 2011

Ce va fi?

Un vin dulce se scurge prin pahare si intampina momentul uitarii. 
De acum toate aripile se vor purta pe dedesupt, si nu vom mai stii cine-i cine. 
Pe varf de munte, pe ultima stanca, stau si privesc marea de departari si apropieri, si marea neajunsa de dorinte. 
Simt momentul desprinderii ca pe o teama dulce, si necunoscutul ma prinde in mreje si ma seduce. Gata, de acum nu voi mai fi eu. Intind aripile si pret de o secunda, dansez, zbor si cuprind departarile. Si necunoscutul ma priveste in ochi precum o felina inainte de atac. Galbenul sticleste ametitor, si ma las prada. 
Ce va fi e deja poveste.

miercuri, 2 noiembrie 2011

"Nici soarele n-ar fi pe cer, daca n-as fi eu sa-l vad"
Schopenhauer