Simt ca orice nevoie, implica o lipsa. Si nevoia atrage nevoie. Adica..cu cat ai mai multa nevoie de ceva, cu atat atragi situatii in care sa simti ca ai nevoie de acel lucru. Cu cat ai nevoie mai mult de el, cu atat iti lipseste mai mult si simti o nevoie mai mare.
Pe cand, a iti placea un lucru, a te bucura de un lucru e ceva firesc, care nu implica decat sentimentul de satisfactie si bucurie. Si bucuria atrage bucurie, iar atunci cand te detasezi de nevoi, si doar te bucuri de ceea ce stii deja ca-ti place, lucrurile se intampla incat sa primesti si mai mult din ceea ce-ti place. Si cu cat de bucuri si mai mult de acel lucru, il primesti si mai mult si tot asa :)
E acea dualitate, care isi face mereu aparitia in tot. Si eu simt diferenta dintre nevoie si placere.
Nevoia implica o lipsa, si creeaza mai multa nevoie. Placerea implica o satisfactie, un plin, si creeaza mai multa placere.
Ramane la latitudinea noastra pe care o alegem. Si e, ca intotdeauna, doar o perspectiva de alegere.
Nevoia este acea lupta zadarnica a omului de rand, pentru absorbirea si taraganarea fortata a unor situatii sau clipe care se vor cu tot suflul lor efemere, constienti fiind ca acestea nu le vor apartine vreodata cu adevarat..si tocmai efemeritatea asta a clipelor este magia care face lumea sa vibreze.
RăspundețiȘtergereSi daca o clipa, am lasa deoparte nevoile, care ne sufoca si ne fac atat de greoi, poate ca nu am mai privi cu atata cu nostalgie cerul.
Te puuup