Un pas, un ceas si o secunda

ticaie un ceas, si pasul tau mai trece o secunda. mai face in univers o unda, mai ravneste o privire. mai agata-n cer o stea, mai renaste o nemurire.

un ceas iti ticaie in frunte, si fruntea ta se increteste, ganduri si minuni celeste, iti canta-ntruna in privire. admir lumina, si o caut, si te gasesc zambind de voie, cu un cer in loc de ochi, cu un gand de nemurire.

ai acel ce nu stiu ce, aburul unei cafea, raza fina din podea, stelele din mintea mea.

esti asa din firea ta, om al lumilor plapande, te gasesti si te ascunzi, in minunile marunte.

si-n acele mici minuni, te gasesc zambind de zor, iti zambesc si intorc de ceas, pasii ticaie din nou.