Da, chiar este o declaratie frumoasa. Si ar trebui sa o spunem fiecarui om pe care il cunoastem. Nu am nevoie de tine. Imi place de tine, ma bucur de tine, te apreciez, te iubesc. Dar nu am nevoie de tine. Nu ma folosesc de tine sa imi acopar o nevoie a mea. Te las sa fii exact asa cum esti si doar ma bucur de tine.
Ma bucur de tine ar trebui sa fie ceea ce ne spunem unul altuia. Ma bucur de tine, ma bucur cu tine, ador sa imi petrec timpul cu tine, te plac, te vad exact asa cum esti, te sustin, ma sustii si impreuna crestem.
Nu am nevoie de tine, dar aleg sa fiu cu tine. Este vorba de alegere si de dorinta. Doresc sa fiu alaturi de tine. Ma bucur sa imi fii prieten. Iubit. Mama. Sot. Frate. Unchi. Alaturi de tine cresc constant si ma dezvolt si te ajut sa cresti si sa te dezvolti. Si asta pare asa simplu si natural precum o joaca. Ne jucam si crestem impreuna. Precum doi copii. Copiii nu au obligatii cand se joaca impreuna. Ei scot doar placerea maxima din joaca lor. Pastreaza doar experienta, doar fericirea, doar sentimentul complet de bucurie si incantare.
Nu am nevoie de tine, dar joaca dintre noi ma umple de fericire.
Sunt un cerc pefect rotund cu sau fara tine. Esti un cerc perfect rotund cu sau fara mine. Si tocmai fiindca suntem cercuri atat de perfecte si complete ne suprapunem excelent. Nu exista lipsuri in relatia noastra, asa cum nu exista lipsuri nici in noi insine separat.
Nu am nevoie de tine! In schimb cu tine alaturi intelesurile si experientele se accelereaza. Cu mine alaturi timpul se comprima. Cu noi doi se naste o noua forma de a fi. Polaritatile se unesc pentru a duce la desavarsire.
Nu am nevoie de tine! Dar alaturi de tine ma desavarsesc.
Nu am nevoie de tine! Te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu