Vis in vis

O euforie bizara umple paharele de vin. Mesenii s-au strans, muzica a inceput. Valurile translucide si parfumate, fantome halucinante ale noptii, cheama siluetele la dans. Si toti se misca in felul lor, uitand cine sunt, visand inceputul si sfarsitul in dansul lor. Muzica se prelinge prin pahare, seara incepe sa adoarma. Visul a inceput.

Ganditorul

In frica de frica invatam sa ne ascundem trupurile. Sa fim cameleonici si volatili. Sa ne risipim in tot nisipul desertului si sa ne ascundem dupa fiecare fir. In frica de frica suntem moderni, purtam farduri si peruci si dansam tot timpul la carnavale.
In frica de frica cuvintele se toarna in pahare de cristal, si se poarta pe la tot felul de intrevederi. Se joaca la carti destinul zilei si se castiga iar o rasuflare ca totul este la locul sau. Suntem cei ce vrem sa fim, si printre bucati de oglinzi rasfirate, cautam orbecaind acelasi drum.

Dar vai, iata cate roluri, iar el actorul, tocmai cel mai priceput si iscusit dintre toti, vrea sa renunte la joc. Ce situatie trista. Publicul s-a risipit. Iar acum a ramas singur, cazand pe ganduri precum o statuie.
"Oare nu suntem noi copii? Oare dezbracati de orice rol si fard, salbatici precum natura insasi nu suntem doar niste copii? Dornici de joaca si aventura? Dornici doar de senzatii si povesti. Si apoi ne invelim in straturi si straturi precum o ceapa glorioasa, si frica de frica ne face asa magicieni."
Spune ganditorule, cand toate rolurile pica, cine crezi ca mai ramai?