Ce as da sa pot trai in lumea pe care mi-o imaginez, as da
orice sa pot trai intr-o lume in care omul sa fie cine este el, fara vinovatii
sau frici, in totala exprimare directa a fiintei sale..fara restrictii. Si o
lume in care oamenii sa respecte si sa aprecieze natura unica a fiecaruia.
As
vrea sa vad o lumea in care se celebreaza diversitatea si unicitatea
lucrurilor. As vrea sa vad copii cum sunt invatati in scoli sa fie cine sunt
ei, as vrea sa simt dorinta si placerea oamenilor de a putea vedea un nou
copil, un nou individ, crescand intr-o forma unica si absoluta..si aducand
lumii o noua imagine si un nou plus si savoare prin el insusi. As da orice sa
traiesc intr-o lume asa. Asta mi-e lumea mea.
Diversitatea (si prin asta nu ma refer doar la ceea ce e
bun) ar trebui celebrata. Suntem fii ai dualitatii, si fara distrugere nimic nu
ar putea creat. Priviti in jur. Cand creezi ceva mereu distrugi altceva. Sunt
oameni inclinati mai mult spre distrugere, altii spre creatie, dar toti au
nevoie unul de celalalt ca sa poata exista. Intr-o lume in care nu ar exista
decat un singur lucru, un singur om, nimic nu ar putea fi creat...pentru ca
s-ar recrea la infinit doar lucrul acela.
Trebuie sa acceptam moartea, durerea, lacrimile..si sa nu
mai fim asa raniti de ele.. Oamenilor, moartea si durerea exista. Acceptati-o.
Nu mai fugiti. E asa rau sa fii prezent exact asa cum esti la tot ce ti se
intampla? E asa rau sa plangi, sa razi, sa te prostesti, sa fii cine esti in
orice moment? Daca te doare, te rog sa plangi. Daca iti place te rog sa te
bucuri.
Cautand continuu sa anihilam partea negativa a lucrurilor,
nu facem decat sa ne invartim in jurul cozii. E o incercare fara izbanda. Noi
insine suntem cine suntem datorita dualitatii.
Poate ca intr-adevar pentru a pasi peste dualitate, e
nevoie sa o iubesti, sa o simti in toata puterea si splendoarea ei, de abia
atunci poti spune ca te apropii de unicitatea lucrurilor. Cand inveti sa
iubesti orice forma. Poate doar atunci, cand nu o sa mai fim speriati de
lucrurile rele, o sa putem sa trecem peste ele. Cand esti speriat de ceva, esti
subjugat (mental, emotional) de acel lucru.
Viata e asa frumoasa, ca un dans sublim. Simt ca dansez de
cand m-am nascut. In rochia mea rosie cu voaluri multe ma invart continuu in
loc si dansul ma sustine in viata. Inima imi pompeaza sange si creierul vise,
si iata traiesc. Dar ce mai vis...
Va fi continuat.
