Probabil ca viata este ca o planseta cu forme din cerneala. O forma amorfa, albastra, patata din greseala pe o foaie.
Toata lumea priveste forma si vede in ea ceva familiar. Un liliac, o floare, un magician care scoate un iepure din palarie. Un scamator cu ochi de pisica. O mama ce face paine dimineata, un iubit ce iti serveste cafeaua la pat. Un dumnezeu de slavit, un criminal de ucis.
Forma naste speculatii, carti, religii. Oamenii pun forma intr-o rama si ii aduc ofrande. Unii stiu ca forma este un liliac, altii stiu ca este o floare. Se nasc razboaie. Se conduc experimente. Se iau probe, se fac cercetari. Liliac sau floare? Sau tu? Sau eu?
Oamenii incearca sa semene cu forma. Isi dedica viata incercand sa ii fie asemenea. Forma tace. Oamenii se inghesuie sa vada miracolul: omul care a reusit sa isi faca pielea albastra. Un pas mai aproape. Forma de cerneala i-a vorbit. E ales. Pisicile privesc forma si vad pisici. Soarecii soareci. Forma tace.
