Orasul

Calcam pe strazi si pietre de parca orasul ne-ar apartine noua. Ascultam fosnetul oamenilor si zumzetul frunzelor, pasii din strazi si linistea din case, de parca acum ne-am pregati sa-i dam nastere si sa-l spalam. Strazile ne urmeaza pasii si in inima bate o melodie frantuzeasca dintr-un bar.

Apune soarele pe strazi si noi cascam mai bine ochii. Orasul suntem noi.

Toti tu

Toti tu care ati trecut pe aici, v-ati deghizat de negasit.

Ai fost si clovn, si vrajitor, si umilul servitor, si baiatul cu merinde, si cel rau si cel cuminte. Si cel cu ochii larg deschisi, si cel ce ii tinea inchisi, si cel ce ma privea pe-ascuns, si cel ce imi vorbea de-ajuns. Si cel ce m-a certat nespus, si cel ce mi-a cazut rapus, si cel pe care l-am iubit, si cel pe care l-am gonit.

Ai fost si drac, si inamic, si vesnicul meu domn iubit, si cel ce il strigam in noapte, si cel ce imi lasa doar soapte. Ai fost mereu aceeasi rima, dintr-o vioara foarte fina, si cand ma dezmierdai pe spate si cand ma uitai in noapte.

Toti tu care ati fost pe aici, v-ati deghizat de negasit. Nu mi-am putut inchipui, ca tu cel de mereu tot vii.