Ce conteaza ce va fi peste 10 ani, sau ce a fost acum 10
ani? Ce conteaza tot ce a fost, cand singurul moment pe care il traiesc este
cel de acum. Ce conteaza ce am fost, atatea zile..sentimente si gandiri,
lucruri uitate printre franturi de amintiri, simtiri, miresme..oameni.
In inima unui timp tacut, totul sta in loc, si nici nu-mi
mai dau seama cine si ce sunt. In liniste, in nemiscare totala, respir si
ascult. Si cine sunt? Cine pe cine vede? Cine pe cine aude?
Cine priveste? Cine asculta? Parca dintr-o data nu mai
sunt nimic. Nici macar gandurile si emotiile, care altadata imi pareau asa
personale, nu ma mai reprezinta. Cand ma gandesc la mine simt doar un gol
imens, un nimic de neatins. In nemiscarea unei secunde, respir si ma
gandesc: cine sunt? Si atunci nu simt decat nimic. In golul acela perfect, in
care orice lucru ia nastere..respir si eu. Dar care eu?
Nimic nu mai este cum era. Uneori simt ca imi pierd de tot
gandurile si reperele asa stiute mai demult. Raman un parfum volatil, care se
poate plimba in orice directie.
Bate vantul, adie asa o mireasma usoara, ma uit pe geam si
ma gandesc: oare ce va fi de acum?
Inainte lumea era asa fixa, rigida, cunoscuta, cauzala. Acum
totul e aproape amorf, ca un abur inmiresmat care ia orice forma doreste
vantul. Si ce pot spune in cazul acesta? Sunt eu vantul, sunt eu aburul? Cine e
cine?
Lumea asta e ca o poezie, un dans al starilor ciudate. Ma
bucur ca pot fi nimic.
Parca nu mai am nicio forma acum. Forma mea e forma
secundei pe care o traiesc. Gandurile mele..gandurile unui ticait de ceas. Nici
eu nu stiu ce voi fi maine. Dar e bine. E mai bine ca niciodata :)
