Ei canta la viori mute sunetul clicaitelor de pahare si al veselelor de argint.
Ei agita spiritul atunci cand nimeni nu are chef de vorba, si susotesc cuvinte alese nedumeritilor de viata.
Chipuri gri, pasesc neobservati in toate incaperile, lasand in urma lor o dara de intrebari.
Ce sa-i mai zic? Cum sa ma fac observat? Dar nu, nu am spus ce trebuie. La naiba, iau un taxi. Oare cum sa inchei acest deal? Dupa freza lui imi dau seama ca nu are o zi buna, mai bine. Sa-l invit acasa? Oare e prea devreme? Dar nu, sigur nu o sa mearga. Ma duc chiar acum sa-i spun. Nu, nu stiu ce sa mai fac. Plec, asta e sigur. Ma intorc, trebuie sa le zic ultimul cuvant. Nu, nu renunt. Ea mi-a zis ca ma asteapta. Si totusi, oare sa ii zic adevarul? Poate sa mai fumez o tigara pe balcon. Nu, nu mai zic nimic.
Si asa starnesc reactii adverse oamenilor incapabili sa aleaga.
Sunt magicienii ce ne pandesc pe toti nehotaratii. Iata cu ajutorul lor acum crezi ca stii ce e de facut.
