Firesc

Unele lucruri nu trebuie sa te straduiesti sa le tii langa tine. Numai prin faptul ca odata au facut parte din povestea ta deja le imbogateste cu sens. De asta niciodata nu am simtit nevoia sa mentin un lucru in viata mea mai mult decat impunea cursul firesc al lucrurilor. Nici atunci cand gaseam o situatie foarte frumoasa, un om minunat sau chiar un loc perfect, nu am simtit sa tin acel lucru cu tot dinadinsul. Mereu am senzatia ca acel lucru oricum exista in mine chiar daca nu neaparat in mod fizic. Si ma bucur imens de el. Asa se intampla si cu unii oameni care imi sunt atat de dragi, dar care unii imi sunt departe. Ii stiu in inima mea si am senzatia aceea perfecta ca timpul nu trece oricat de mult s-ar fi scurs de cand nu am mai vorbit. Sunt unele lucruri pe care le pastrez ca pe cutiute fermecate de parfum, pe care atunci cand mi-e dor le deschid un pic, le simt parfumul tare si imbatator, le multumesc si le inchid la loc in inima mea. Si e de ajuns ca sa le simt langa mine.

Uneori se intampla sa simt unii oameni atat de aproape de sufletul meu, desi poate nu am mai vorbit cu ei de multa vreme. Sau poate ca ii cunosc pentru prima oara. Si imi place senzatia aceasta. Ca si cum toate persoanele, toate intamplarile si situatiile care au fost si care sunt exista concomitent si in mine si in exterior. Si cand mi-e dor de ceva anume e de ajuns sa inchid ochii si sa ii fac o mica vizita.

Totul e asa aproape, fizica asta ne pacaleste sa credem ca ar exista distante. Si un lucru caraghios care mi se intampla de obicei cand vizitez cu drag o persoana in interiorul meu este ca apare foarte curand si in exterior. Asa de subit uneori incat ma si sperii :) Dar ma amuz..caci imi plac intamplarile acestea.