Mi-e dor de tine printre frunzele de tei.
Mi-e dor de ne-simtirea ta, de ne-cuvantul tau nespus. De ne-grairea ta, de ne-aratarea ta in plus.
Mi-e dor de umbra ta ciudata, si soarele stralucitor, ce-ti straluncea candva pe fata, lasandu-te ametitor.
Mi-e dor de tot ce nu s-a spus vreodata, de linistea din vorba ta, de ne-clintirea ta ne-fada, de ne-imbratisarea ta.
Mi-e dor de un cuvant ne-spus, de care legan suspendata, de ne-privirea ta de sus, de vorba ta cea leganata.
Mi-e dor de-o clipa dintr-o viata, o poezie fara dor, o clipa tainic inghetata, si-un tei frumos mirositor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu