Promisiuni #2

Sa nu ne pierdem aripile niciodata.

Sa nu ne lasam prada unor lumi stiute dar ne-traite.

Sa nu dam ce pare greu pe ce e usor.

Sa nu ne pierdem zambetul si uimirea in fata lucrurilor.

Sa tacem. Sa zambim. Sa facem dragoste cu tot.

Sa ne pastram inocenta in fata vietii.

Doar asa

Lovim in cuvinte ca in niste bastoane, sprijinind potecile gandurilor dintre noi. Trimitem priviri negre in nopti albastre ca oamenii sa aibe de ce sa se fereasca si sa ramanem doar noi. Scrijelim peretii caselor, zidurile oraselor, amaraciunea noptilor cu zambete si doruri copilaresti. Lasam urmele unei inocente sublime, incarcata cu gesturi marunte si aruncaturi de degete peste gard.

Nu te dezbraca acum, e timp destul intr-o viata pentru toate. Ramane-mi mie doar asa. Un gand, un gest, un cuvant nespus, o viata netraita dar simtita. Ramane-mi mie.. doar asa.