Stanislav Plutenko

Stanislav Plutenko, pictor rus, se remarca prin metoda sa inedita de a combina uleiurile cu acrilice si chiar cu tempera, toate intr-un singur tablou.
Marea majoritate a scenelor prezentate sunt desprinse parca din povestea O mie si una de nopti. Pe langa acestea mai abordeaza si stilul contemporan, co o nota de realism destul de ridicata. Si uneori le si combina pe cele doua.
Mie personal, imi plac culorile si expresiile faciale ale personajelor sale. Reprezentativa in acest sens mi se pare pictura "Three Muses of Legs" (a patra), la care a reusit sa redea niste reactii foarte realiste si oarecum amuzante. :)

Mesajul de ieri

Aseara m-am bucurat de o seara perfecta la casa Satya, alaturi de Oana si Elena.
Am primit si un mesaj suuuper, in care cred din toata inima:

"We don't stop playing because we grow old; we grow old because we stop playing."
George Bernard Shaw


:D

Despre dorinte si creatie

Parcursul este simplu.

Dorim. Creem. Experimentam. Dorim din nou.

Dorintele noastre sunt ca niste rachete comandate. Odata lansate vor ajunge sa creeze ceea ce ne dorim cu cea mai mare usurinta posibila. 

Dorinta pura exprima libertate. Ea nu constrange, nu impune reguli, nu se grabeste si nu produce suferinta. Dorinta pura inseamna bucuria de a trai si de a experimenta.

Atunci cand iti doresti ceva e de ajuns sa stii in tine ceea ce iti doresti si sa astepti. Atat. Lucrurile vor prinde forma, oamenii potriviti vor veni, pana si gandurile si ideile inspirate vor aparea din senin. Totul se leaga odata ce stii ce iti doresti.

Orice dorinta se concretizeaza. Dorintele care intarzie sa se concretizeze sunt cele care au ascunse in spate alte nevoi, vicii sau frici. Si realitatea e nevoita sa le oglindeasca si pe ele. O dorinta adevarata nu presupune nicio nevoie. Nu presupune nicio constrangere si nicio nerabdare. O dorinta reprezinta doar bucurie de viata. 

Scriu asta pentru ca stiu ca a creea ceva in mod constient e mult mai savuros decat pe pilot automat. Si stiu ca aceasta constientizare a puterii dorintelor noastre este de baza pentru a putea crea cu usurinta. 

PS: Aceasta idee sta la baza micului meu proiectel Cutia cu Vise. Dar despre el, o sa aflati in curand, hihi.

Pana atunci bucurati-va de cat mai multe dorinte frumoase!

Freedom

Exista un gen de sentiment de libertate pe care nimic nu ti-l poate da si nimic nu ti-l poate lua. Poate fi doar experimentat direct. Nu exista o formula magica pentru el, desi el e acolo tot timpul. Ca un substrat al tuturor lucrurilor. Uneori dam nas in nas cu el si stim. Atunci in secunda aceea, stim.

Re(inventii)

In fiecare zi reinventam ceva.
Si poate ca nu se atesta nicaieri reinventiile noastre, dar ele raman undeva si se vad. E ceva din noi care este intr-o continua transformare si care este insasi esenta noastra.
Creem.
Ne invartim, ocolim, dam cu capul si pana la urma tot gasim o cale care sa mearga. Si sta asa in natura vietii sa nasca monstrii invizibili. Dar cred ca mai presus de orice conteaza ideea cu care incepi si cu care continui sa faci un lucru. Si daca acea idee are in spate multa bucurie si entuziasm putine sunt lucrurile care o vor opri din curgerea ei. Caci ea se va reinventa continuu, va veni sub noi si noi forme pana ce va putea fi concretizata.

Mi-a placut ce am citit undeva cum ca orice idee ne vine doar pentru a fi concretizata. Cred asta. Si mai cred ca oricine are capacitatea de a-si implini orice vis. Altfel nu ar mai exista.

Dans muzical

Mi-ar placea sa stiu sa cant la un instrument si sa realizez un duet spontan si magic cu cineva. Ceva neplanificat, nepus la punct, ceva de moment, asa cum se mai intampla uneori printre cei ce compun. Notele noastre sa se imbine si sa se defineasca, sa se prinda de mana si sa danseze, in timp ce noi ne lasam purtati de ceea ce simtim.

Mereu mi s-a parut de un deliciu maxim aceasta conectare prin muzica a oamenilor. Si imi place ideea de a lasa notele sa curga in complicitate cu celalalt, simtindu-i pulsatia, vibratia si nascand ceva cu totul nou. Practic emotii transpuse muzical. O emotie de ansamblu. Tocmai de aceea genul asta de duete mi se par de o finete extrema, o stare in care parca in acelasi timp il cauti si il gasesti pe cel cu care canti.

Mi-as dori mult sa pot experimenta asta odata, si poate ca ar trebui sa invat un instrument. Pian?

Despre conexiune si incredere

Imi place sa observ ca exista oameni care nu si-au pierdut acea conexiune cu viata, acea incredere inefabila ca esti sustinut orice ar fi si care nu au un simt al conservarii de sine asa de dezvoltat.
Practic au ramas la stadiul de incredere copilareasca in viata. Si ii admir.



Azi am fost sa il reascult pe Alin Totorean, un om exceptional, unul din putini mei idoli, poate singurul :)
A venit si ne-a incantat cu povestile sale la Green Tea, povestindu-ne iar peripetiile din expeditiile sale solitare prin desertul Atacama si Australia.

Alin Totorean este primul roman care a luat Mongolia la pas, a traversat desertul Atacama la picior, la fel si 750 km de desert australian, plus alte expeditii in Maroc si India. Si toate acestea de unul singur.

Ce imi place cel mai mult la Alin este felul sau de a se increde in viata intr-un mod instinctiv. De a se lasa ghidat doar de ceea ce simte, doar de ceea ce vrea sa faca si restul lucrurilor sa le lase sa vina de la sine. Ca si cum cineva te-ar purta mereu in palme si ar fi acolo sa te sustina in orice secunda.
Ca atunci cand eram copii si nu aveam simtul conservarii de sine. Cand stiam ca lumea e o joaca si ca suntem mereu in siguranta.
Mi se pare ca pentru Alin lumea chiar este un loc de joaca. Si frica nu isi are sensul care il are pentru noi. Intalneste obstacole, dar merge mai departe avand in minte doar ceea ce isi doreste.

Ma bucur cand gasesc oameni asa, care merg ghidati de un vant propriu si stiu instinctiv cum sa se conecteze cu energia vietii.

Mai multe despre Alin gasiti pe siteul sau : www.wildtrack.ro

Despre viteza

Cred ca viteza si graba sunt invers proportionale. :)

Adica, ca o lege ciudata a lui Murphy, teoria mea spune ca atunci cand te grabesti risti sa ajungi cel mai greu la destinatie. Si ca cel mai rapid mod de a ajunge unde vrei este sa o iei incet.

E doar o constatare...sau poate o noua lege a fizicii :)

Jacek Yerka

Jacek Yerka - surealist painter
Inimitabil ca si stil, cu o imaginatie fabuloasa si sclipitoare, picturile lui Jagek Yerka ma fac sa visez.

toata colectia sa o gasiti aici

Punctul 0

Imi plac parcursurile ciudate ale vietii. Cum poti sa o iei intr-o directie si sa ajungi in cu totul alta. Si imi place sa observ cum polaritatile nu se exclud, ci se sustin.

Uitandu-ma inapoi, imi dau seama ca am echilibrat, intotdeauna, partea rationala cu cea intuitiva. Si chiar si prin activitatile mele zilnice, imi dau seama cat de mult am nevoie si de logic si de ilogic.

Si cred ca e bine asa, sa poti tine in echilibru lumea. Sa te poti folosi de tot, pentru a-ti crea tot felul de experiente de care sa te bucuri. Si sa te implici in tot. Sa fii un mic Casanova :)