luni, 11 aprilie 2011

Dans muzical

Mi-ar placea sa stiu sa cant la un instrument si sa realizez un duet spontan si magic cu cineva. Ceva neplanificat, nepus la punct, ceva de moment, asa cum se mai intampla uneori printre cei ce compun. Notele noastre sa se imbine si sa se defineasca, sa se prinda de mana si sa danseze, in timp ce noi ne lasam purtati de ceea ce simtim.

Mereu mi s-a parut de un deliciu maxim aceasta conectare prin muzica a oamenilor. Si imi place ideea de a lasa notele sa curga in complicitate cu celalalt, simtindu-i pulsatia, vibratia si nascand ceva cu totul nou. Practic emotii transpuse muzical. O emotie de ansamblu. Tocmai de aceea genul asta de duete mi se par de o finete extrema, o stare in care parca in acelasi timp il cauti si il gasesti pe cel cu care canti.

Mi-as dori mult sa pot experimenta asta odata, si poate ca ar trebui sa invat un instrument. Pian?

4 comentarii:

  1. Mi-ar placea cobza...:)
    De ce n-am incerca? Hai curaj!
    Ganduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, cobza suna super. Ma face sa-mi imaginez o casuta in mijlocul naturii, o prispa si un cer senin. Cand invat pian iti dau de stire :) Sunt curioasa ce ar iesi :)

    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai degraba vioara decat cobza, dar cel mai bine pian decat ambele :P

    RăspundețiȘtergere
  4. Actualizare! Am cantat impreuna cu un prieten, pret de cateva minute la calung (un instrument indonezian, un fel de xilofon facut din bambus) si a fost suuper!

    Mai vreau sa incerc si altele! :D

    RăspundețiȘtergere