Mereu mi s-a parut de un deliciu maxim aceasta conectare prin muzica a oamenilor. Si imi place ideea de a lasa notele sa curga in complicitate cu celalalt, simtindu-i pulsatia, vibratia si nascand ceva cu totul nou. Practic emotii transpuse muzical. O emotie de ansamblu. Tocmai de aceea genul asta de duete mi se par de o finete extrema, o stare in care parca in acelasi timp il cauti si il gasesti pe cel cu care canti.
Mi-as dori mult sa pot experimenta asta odata, si poate ca ar trebui sa invat un instrument. Pian?
Mi-ar placea cobza...:)
RăspundețiȘtergereDe ce n-am incerca? Hai curaj!
Ganduri bune!
Da, cobza suna super. Ma face sa-mi imaginez o casuta in mijlocul naturii, o prispa si un cer senin. Cand invat pian iti dau de stire :) Sunt curioasa ce ar iesi :)
RăspundețiȘtergereTe imbratisez!
Mai degraba vioara decat cobza, dar cel mai bine pian decat ambele :P
RăspundețiȘtergereActualizare! Am cantat impreuna cu un prieten, pret de cateva minute la calung (un instrument indonezian, un fel de xilofon facut din bambus) si a fost suuper!
RăspundețiȘtergereMai vreau sa incerc si altele! :D