Despre oameni si universuri

Fiecare om reprezinta un univers intreg de ganduri, trairi, sentimente, idealuri,  preferinte si acceptiuni  incat pare nebunesc cum milioane de oameni reusesc sa co-existe intr-un mediu atat de restrans. Pamantul e imens, ce-i drept, dar numai faptul ca 2 oameni pot sa existe simultan intr-o singura camera, mi se pare fascinant.


Pare aberant, ce zic, sunt constienta :)
Dar ma fascineaza felul in care atatea universuri co-exista la un loc. Si culmea este ca nu exista o scindare intre ele, ci mai degraba o coeziune perfecta, in care fiecare univers se comporta ca un apanaj de expansiune pentru altul.

Uneori ma gandeam, cum cu atatea ganduri, trairi si sentimente individuale (de oridinul milioanelor pe secunda) mai reusesc doi oameni sa se faca intelesi, ba mai mult, sa imparta experiente si trairi comune. Si aici mi se pare ca devine totul foarte interesant. Cand aceste universuri complete si diferite actioneaza in asa fel, incat nasc noi posibilitati de exprimare, de experimentare, la mijlocul distantei dintre ele.
Practic, din interactiune, doar, se naste ceva nou. Intr-un gol vidat, nu s-ar naste nimic. Ar fi totul la fel.

Deci da, imi lipseste corenta, poate, dar ce vroiam sa exprim este ca omul ma fascineaza. Pur si simplu, nu gasesc un subiect mai fascinant decat persoana umana. Suntem un ceva prea prea, incat nici noi nu stim ce suntem :))



-----
sursa foto