Cu fiecare alegere sapam un drum nou pe care sa curga zapada. Cu ochii inghetatati si inima nemiscata stau precum o statuie si ma gandesc: Si acum ce? Sumand tot ce a fost pare totul prea fantastic. Prea amestecat, prea fara sens. Ca o serie de poze dintr-un album in care nimeni nu se stie cu nimeni.
La masa aceasta cine va bea ultimul pahar?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu