Cred ca despre timp

Timpul nu se grabeste cu mine. Si simt uneori ca am o vesnicie la dispozitie sa fac si sa simt tot ceea ce imi doresc.

Parca cumva in limita unei secunde ma definesc. Ca si cum intr-un ticait de ceas monosilabic s-ar desfasura intreaga existenta. Si limitele s-ar surpa..caci nu ai mai stii cand incepe si se termina o noua secunda.

Ce mecanism ciudat..acest ceas. Care te face sa crezi ca exista un timp si ca trebuie sa alergi si sa te grabesti. Pasind descult pe iarba umeda sau pe nisipul fin al marii iti poti da seama ca nu exista nici macar o intentie de timp. Si totul este mereu la fel. Si totul ne asteapta pe noi sa fim.

Intr-o zi ma gandeam ca un rau nu are cum sa aibe timp. Fiindca in orice moment se afla peste tot in acelasi timp.  Raul este rau si la izvor si la varsare si pur si simplu nu are notiunea timpului. El nu stie decat sa fie.

Si noi oamenii. Mereu am fost de parere ca oamenii nu imbatranesc fiindca trece timpul ci fiindca mananca prostii :)
Avem tot timpul din lume. Nu ne grabeste nimic. Si viata este scurta, lunga, aventuroasa si plina de experiente sau plictisitoare si banala in functie de cum ne raportam la ea.

Pana si Einstein a concretizat teoria inexistentei unui timp absolut. El a fost cel care a zis ca in prezenta unei femei frumoase o ora pare o secunda, dar pus pe o plita incinsa o secunda pare o ora :)
Deci..timpul tine de perceptie. Si perceptia ne apartine. Ne putem juca cu ea si o putem transforma asa cum ne place. Noi suntem jucatorii. Asta trebuie retinut. Ca nimic nu ne subjuga.
Avem totul la dispozitia noastra.

Tot azi

Astazi e o zi perfecta de facut poze. Toamna lumina este blanda si stralucitoare, nu arde ci mai degraba straluceste intr-un mod aproape nefiresc. Frunzele galbene ale copacilor prind o alura aparte, luminoasa, parand aproape translucide. Se leagana in vant, forfota si susotesc, iar in lumina aceasta stralucitoare devin parca niste fiinte vii.

Ieri ma uitam la un copac si mi se parea ca nu am mai vazut niciodata un copac atat de frumos. Totul intregea peisajul. Cerul de un albastru glaciar, un norisor azvantat undeva, vantul rece si lumina aceasta nefireasca.

Imi imaginez Hvar, oraselul de care m-am indragostit in Croatia, sub lumina aceasta tomnatica si stralucitoare. Piatra aceea alba si dura stralucind a lumina peste tot. Pe stradutele stramte, pe zidurile caselor, in port si in cetate. Si smochinii clatinandu-se in vantul subtire si rece. Nu stiu daca acolo lumina este la fel ca aici in acest anotimp de toamna. Dar in sufletul meu imi place sa cred ca e. Si ca ma plimb pe stradute si prin port.

Cine sunt azi?

Astazi simt o bucurie inerenta. Ca si cum nimic nu ar putea fi altfel decat este acum, in acest moment perfect. Si stiu ca acest moment dureaza o infinitate defapt. Totul se potriveste. Sentimentele, muzica, ceaiul aromat cu lapte, euforia ciudata pe care o simt in suflet, sentimentul ca totul este atat de simplu ca devine comic, miile de posibilitati ce ne pandesc la fiecare pas marunt, amintirile ce azi sunt parca mai colorate si cred ca incep sa inteleg cum si in ce fel m-au definit anumite intamplari la momentul respectiv.

Totul este ataaat de perfect, atat de bine pus la punct incat simt ca o sa curg in toate directiile de atata bucurie.
Vremea de afara este un deliciu, culorile frunzelor de azi de dimineata mi-au incantat privirea si m-am amuzat teribil impreuna cu umbrela mea vazand cum se fastaceste in bataia vantului. Esteee cooomic! Este chiar prea comic. Si acum imi dau seama ca nu am mai dansat de mult. Poate ar trebui sa fac asta :D

Astazi, intr-o zi de octombrie, ascult November Rain de la Guns and Roses si imi amintesc de un prieten bun, de discutii si impartasiri. Astazi parca toate amintirile, toti oamenii, toate chipurile si intamplarile fac parte dintr-o conglomerare ciudata si unitara, de parca ar fi totul un singur lucru. Si totul ar face parte din mine. Fiecare gest, intamplare, dorinta, infatuare si impartasire, ce au fost si ce vor fi, par toate ca rasuna la unison intr-un singura melodie armonioasa, constanta, care ma face sa vibrez.

Multumesc pentru acest cadou minunat. Aceasta zi perfecta!

Luciditate?

Unele lucruri se intampla atat de natural uneori.
Iar alteori parca raman blocate in niste cuiere luni si ani la rand, precum o haina ratacita. Se intortocheaza, se pierde printre celelalte haine, o caut si nu o gasesc. Si ma enervez si o uit. Si apoi intr-o zi apare iar. Si imi trece prin cap sa ii spun ca mi-a lipstit atat de mult, dar ce sens ar avea. Se vede dupa figura ei ca si eu i-am lipsit. Si ne jucam amandoi, ca doi copii in jurul unui sotron. Si ne invartim, si ne ascundem. Ea se pierde iar, eu o caut si o uit. Si apoi apare iar. Cu o maneca nou colorata, cu o floare in buzunarul stang, de care uitasem. Cu un biletel in buzunarul drept si cu o ciocolata. Ii fac cu ochiul si ii promit sa am mai mare grija de acum. Dar nu ma tin niciodata de promisiune si apoi ea se imbufneaza, se intortocheaza si iar se pierde.
Iar acum, toamna spre iarna fiind, imi doresc atat de mult sa iasa iar la iveala. Caci tot timpul o gaseam vara, printre soarele de august si valurile marii, si visam mereu sa-mi tina de cald iarna. Macar o iarna de ar vrea sa iasa la iveala. Sa putem imparti un ceai cald si un fulg de zapada. Ii las un biletel ascuns printre celelalte haine, poate anul acesta il va gasi. Caci se anunta o iarna grea :)

Moody wednesday

Madeleine Peyroux - To love you all over again

Zi de ceai si povesti

Cesaria Evora - Areia de salamansa



Afara este o vreme super. Copacii freamata, picaturile rotesc in cercuri ametitoare, umbrelele flutura in dreapta si-n stanga, masinile devin precum o stropitoare generoasa, oamenii grabesc pasi umezi iar hainele lungi si groase sunt in sfarsit mandre si pline de un zambet vesel.
Vazuti de sus pun pariu ca totul pare super caraghios. Si chiar si de aici pare la fel :) Fiindca pana la urma privind vremea de afara nu pot sa nu observ ce frumoasa este. Imi place frigul deoarece face loc ceaiurilor calde si aromate, muzicii lenese si calduroase, puloverelor groase si primitoare si oamenilor misteriosi cu pelerine lungi si povesti de spus.

Wallpaper: dream your way (2)

Another wallpaper I designed today. Hope u enjoy it! :)

Size: 1680x1050.

Download here.

Sunt

Lumea curge prin pahare la o masa domneasca. Stau pe scaun si admir. Oamenii plini de viata, plini de frumos, plini de mistere, cautari, alergari si visari. Torn o cupa si o beau. Si lumina danseaza in pahar. Curand lumea se va surpa intr-o fantezie absoluta. Nu exista dar si poate acum. Exista doar siguranta ca totul este nemaivazut de perfect. De intregit. De frumos si complet. 

Sa turnam in cupe aceasta zi si sa ne umplem sufletul de viata. Dansati, va rog, la masa aceasta. Caci aici fiecare zi este o sarbatoare.

Zambesc, ma bucur si sunt!

Perfect

Enlightenment is understanding that there is no­where to go, nothing to do, and nobody you have to be except exactly who you’re being right now.

Nale Donald Walsh - Conversations with God I