Tot azi

Astazi e o zi perfecta de facut poze. Toamna lumina este blanda si stralucitoare, nu arde ci mai degraba straluceste intr-un mod aproape nefiresc. Frunzele galbene ale copacilor prind o alura aparte, luminoasa, parand aproape translucide. Se leagana in vant, forfota si susotesc, iar in lumina aceasta stralucitoare devin parca niste fiinte vii.

Ieri ma uitam la un copac si mi se parea ca nu am mai vazut niciodata un copac atat de frumos. Totul intregea peisajul. Cerul de un albastru glaciar, un norisor azvantat undeva, vantul rece si lumina aceasta nefireasca.

Imi imaginez Hvar, oraselul de care m-am indragostit in Croatia, sub lumina aceasta tomnatica si stralucitoare. Piatra aceea alba si dura stralucind a lumina peste tot. Pe stradutele stramte, pe zidurile caselor, in port si in cetate. Si smochinii clatinandu-se in vantul subtire si rece. Nu stiu daca acolo lumina este la fel ca aici in acest anotimp de toamna. Dar in sufletul meu imi place sa cred ca e. Si ca ma plimb pe stradute si prin port.