Iar alteori parca raman blocate in niste cuiere luni si ani la rand, precum o haina ratacita. Se intortocheaza, se pierde printre celelalte haine, o caut si nu o gasesc. Si ma enervez si o uit. Si apoi intr-o zi apare iar. Si imi trece prin cap sa ii spun ca mi-a lipstit atat de mult, dar ce sens ar avea. Se vede dupa figura ei ca si eu i-am lipsit. Si ne jucam amandoi, ca doi copii in jurul unui sotron. Si ne invartim, si ne ascundem. Ea se pierde iar, eu o caut si o uit. Si apoi apare iar. Cu o maneca nou colorata, cu o floare in buzunarul stang, de care uitasem. Cu un biletel in buzunarul drept si cu o ciocolata. Ii fac cu ochiul si ii promit sa am mai mare grija de acum. Dar nu ma tin niciodata de promisiune si apoi ea se imbufneaza, se intortocheaza si iar se pierde.
Iar acum, toamna spre iarna fiind, imi doresc atat de mult sa iasa iar la iveala. Caci tot timpul o gaseam vara, printre soarele de august si valurile marii, si visam mereu sa-mi tina de cald iarna. Macar o iarna de ar vrea sa iasa la iveala. Sa putem imparti un ceai cald si un fulg de zapada. Ii las un biletel ascuns printre celelalte haine, poate anul acesta il va gasi. Caci se anunta o iarna grea :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu