Despre dorinte si creatie

O revelatie recenta pe care am avut-o, gratie unei discutii cu un prieten, este ca nu exista un scop final pentru tot ceea ce traim, decat acela de a trai insasi. De a simti, de a merge pe acest drum.
Dorintele noastre, nevoia noastra constanta si nesaturata de ceva mai mult, in orice punct ne-am afla, este cea care impinge viata mai departe. Este cobustibilul care tine lumea in miscare. Fara aceste dorinte, fara acest combustibil lumea s-ar opri, precum mingea de pe degetul unui acrobat.

Deci nevoia noastra neobosita de ceva mai mult, ajuta viata insasi sa fie viata. Nu mai stiu unde citisem cand eram mai mica, un citat pe care nu l-am inteles niciodata, dar care mi-a atras atentia atat de mult, incat mi l-am notat la sfarsitul unui caiet de meditatii din liceu :)
"Omul cand isi atinge scopul moare"
Si de abia acum simt k i-am inteles semnificatia, aceea ca nu exista un capat la aceasta calatorie, si daca ar exista, acest capat ar inseamna si sfarsitul vietii insasi, ca si manifestare.

Ceea ce mi s-a parut mai frumos, in revelatia aceasta, este partea ce urmeaza.

Mi-am dat seama k sunt 2 feluri de a crea, de a trai, sau de privi viata:
1. din insuficienta
2. din bucurie, multumire si curiozitate

1. Din insuficienta atunci cand simtim intotdeauna ca niciodata nu ne ajunge ceea ce avem, niciodata nu ajungem sa simtim ca totul este bine, niciodata nu ne simtim completi, tot timpul apare o noua nemultumire, un nou lucru care ne raneste, care ne supara, care trebuie inbunatatit, corectat, sau schimbat, si creem mereu noi si noi posibilitati si realitati, care nici acelea nu ne ajung, ne dorim iar ceva nou, creem iar ceva nou, suntem iar nemultumiti si plecam mai departe. Si tot asa. Viata se extinde.

2. Din bucurie, atunci cand intelegem ca procesul acesta nu are sfarsit si traim cu incantare fata de ceea ce viata este in stare sa ne ofere. Din bucurie atunci cand simti ca totul este perfect asa cum este, si ca nimic nu are nevoie de corecturi, ajustari sau schimbari. Din bucurie atunci cand suntem intr-un punct, multumim pentru  ceea ce viata a putut crea pentru noi, apar noi dorinte, creem iar ceva nou, ne bucuram, si mergem mai departe. Si tot asa. Viata se extinde.

Ambele sunt bune si perfecte si tine doar de noi pe care vrem sa o experimentam. Si pentru ca nimic in viata nu este impartit in linii fixe, cel mai adesea le manifestam pe amandoua amestecat.

Dar acum ca am realizat asta, ca dorintele nu se vor opri niciodata, ca niciodata nu voi ajunge intr-un punct in care sa nu-mi mai doresc nimic, decid sa o fac cu bucurie si curiozitate. Si incerc sa multumesc mai mult pentru ceea ce am, si sa privesc cu multa bucurie si curiozitate la ceea ce va urma.
E chiar interesant si sper sa va ajute si pe voi.


Inchei cu un citat din Eistein, care se potriveste perfect.
..........................................................................................................................

“There are two ways to live: you can live as if nothing is a miracle or you can live as if everything is a miracle.”

..........................................................................................................................

Multumesc.

Question

If a tree falls in a forest, but no one is around to hear it, does it make a sound?

Everyone it's a genius

Ma simt norocoasa

Am avut norocul, in aceasta viata sa intalnesc oameni fabulosi, minunati, in cale afara de inediti si spectaculosi.

Si poate povestile lor ar parea marunte, spuse dintr-o gura oarecare, dar prin ochii mei ei par fantastici. Si nu pot sa nu multumesc vietii k mi i-a oferit, aproape precum un cadou suprem, pt faptul k exist.
Tot timpul am privit oamenii precum niste cristale fine, extrem de rare, oricat de multi ar fi ei. Imi place sa ii privesc, sa ii inteleg, sa le vorbesc, sa ii simt. Sa las sa curga prin mine o energie diferita, sa ma simt invaluita de noi senzatii, noi idei, noi moduri de a privi si a intelege lumea.

Multumesc vietii k am intalnit mereu oameni spectaculosi, oameni pentru care pana si cuvantul iubesc pare mic, pentru ca ceea ce simt este o apreciere profunda a faptului ca exista, a faptului ca impartim acest univers, a faptului k mi-au trecut calea, si m-au incantat cu povestile lor. Si poate ca acesti oameni se vad obisnuiti in ochii proprii, dar in ochii mei stralucesc.
Sunt chipuri care mi-au intersectat privirea o clipa, si le-am iubit, altele care mi-au oferit companii dragi timp mai indelungat, dar toate sunt precum niste stele in viata mea. Individualitati una si una. Extreme. Dualitati. Amalgame.

Imi place sa las oamenii sa mi se releve, si uneori ii las sa ma invaluie in universul lor, si pret de cateva momente sunt acolo, invartindu-ma intr-un dans, alaturi de ei, simtindu-le pulsul, simtindu-le vibratia, simtind lumea din care fac parte.

Imi place sa observ, setea cu care doi oameni se descopera, si cu care impartasesc energie si experiente, atunci cand se intampina. Imi place sa observ, cum uneori energia curge si parca prinde forme enorme in timp ce vorbesc cu cineva, desi discutia este poate una aparent banala.

Imi plac oamenii, ii iubesc.

Recomandare de film: Bin-Jip (aka 3-Iron)

"It's hard to tell if the world we live in it's either a reality or a dream"

Nu am multe de spus despre acest film, decat ca merita vazut. Este un film plin de simplitate, ingeniozitate a scenariului si foarte multa emotie. 

Dialogurile sunt aproape inexistente, iar filmul este dominat de o tacere, cuvintele sunt putine, si poate tocmai de asta reuseste sa creeze si sa intretina o poveste creata aproape numai din sentimente si emotii. Ceea ce nu este spus este aratat prin gesturi fine, priviri ascunse, iar privitorul este lasat sa isi creeze propria poveste. Finalul filmului este superb, aproape k m-a lasat fara cuvinte.

Il recomand cu toata inima.

>IMDB | >Trailer | Soundtrack

- The ability to be happy is nothing other than the ability to come to terms with how things change.

- Wishing things were different is a great way to torture yourself.

- Problems, when they arise, are rarely as painful as the experience of fearing them.

- It’s easy to make someone’s day just by being uncommonly pleasant to them.

- If you aren’t happy single, you won’t be happy in a relationship.

- People cause suffering when they are suffering themselves. Alleviating their suffering will help them not hurt others.

- Everyone you meet is better than you at something.

- Most of what we see is only what we think about what we see.

- If you never doubt your beliefs, then you’re wrong a lot.

- Every problem you have is your responsibility, regardless of who caused it.

- You can’t change other people, and it’s rude to try.


Extrase din 88 Important Truths I've Learned About Life
tnx to raptitude.com

O zi perfecta

Visez sa locuiesc intr-un oras micutz, pe malul oceanului. Sa ma trezesc dimineata, sa deschid ferestrele si sa imi patrunda in casa briza racoroasa adusa din larg. Apoi sa cobor, printre stradute stramte cu piatra mare, pana la o piata micuta, sa cumpar paine proaspat coapta, lapte si fructe si sa pregatesc un mic dejun copios.

Sa ma plimb in timpul zilei prin port, sa interactionez cu oamenii, sa rezolv anumite treburi, iar seara sa ma retrag cu cativa prieteni la un restaurant pe malul apei, si sa luam cina, alaturi de un vin bun. Sa imi adie vantul prin par, si sa ma uit cum se lasa seara pe mare, stergand linia orizontului, unind cerul cu apa. Sa rad alaturi de oameni dragi, pe care ii iubesc, sa vorbim si sa ne bucuram. Seara m-as intoarce pe jos, printre stradutele stramte, as mirosi aerul rece si mireasma copacilor, si as intra fericita in casuta mea mica, cu ferestre albastre si tocuri de lemn.

El ar fi cu mine, si seara ar fi perfecta.

Multumesc ♥

O directie de schimbare

Suntem o societate bazata pe observatie directa. Ne colectam datele din ceea ce putem observa direct cu simturile noastre, si din aceste date ne creem noi opinii, pe care le introducem apoi in noi actiuni care vor duce la crearea unor noi experiente si tot asa. Ceea ce deseori uitam, este ca ceea ce putem observa in prezent, nu este decat ceea ce a fost gandit in trecut si s-a concretizat. Deseori doar observand realitatea si reactionand la ea, ramanem intr-un cerc vicios de actiune-reactiune, care nu reuseste sa schimbe foarte mult sau foarte rapid contextul lucrurilor.

Asta este de ajutor, pentru cei ce nu imbratiseaza schimbarea. Dar pentru ceilalti, poate deveni chiar o corvoada, pentru ca ajung sa se simta restrictionati de un spatiu si o conjuctura pe care nu mai stiu cum sa o schimbe.

De aceea ce mi se pare mie important, este ca uneori sa nu mai privim lucrurile din jur cu atata seriozitate, sa nu le mai oferim rolul de realitate absoluta si concreta, ci mai degraba de o realitate tranzitorie si fluctuanta, o realitatea creata tot din visele si dorintele noastre trecute, dar care se poate modifica oricand, la orice pas.

Cred ca si evolutia omenirii, a inceput sa se accelereze de cand oamenii au inceput sa viseze mai mult la ceea ce isi doresc, si nu s-au mai lasat atat de prinsi in evenimentele prezente. Cu sute de ani in urma, oamenii traiau realitatea in care se nasteau, si majoritatea o luau de buna. Asa ca daca se nasteau intr-un mediu constrans de reguli si anumite limitari sociale, nu se gandeau prea mult ca pot alege, ci o luau de buna si reactionau doar la ea, creand-o in continuare la nesfarsit. De asta puteau trece sute de ani, fara schimbari prea mari.

Astazi oamenii au inceput sa-si constientizeze din ce in ce mai clar dorintele, visele. Invata sa lupte pentru ele, si nu se mai simt asa constransi. Multi incep sa-si dea seama, ca traim intr-un mediu omogen si fluctuant, in care orice este posibil. Si depinde doar de noi, ceea ce vrem sa fim.

Si e frumos asa, sa poti trai exact cum vrei. Sa visezi la ce iti doresti, si sa lasi mai putin evenimentele din jur sa iti dicteze felul in care te simti. Visand cu drag, mergand constant spre ceea ce iti doresti, realitatea incepe sa prinda forma, si merge in acelasi pas cu tine.