Cumva, nu mi se pare firesc si normal ca toti sa ajunga sa vorbeasca aceleasi propozitii, sa rosteasca aceleasi idei. Ceva din mine simte ca normal si firesc ar fi ca fiecare sa isi exprime propriile lui idei, sa aibe propriul lui adevar. Unele lucruri pot fi similare, dar este imposibil de crezut ca toti traim aceleais lucruri si avem aceleasi sentimente. Din trairi distincte ar trebui sa se nasca idei si opinii distincte.
Mi se pare ca suntem f susceptibili la adoptat idei. Exista cumva o rezonanta in noi, si ne lipim de diverse idei/prospecte ale societatii. Oamenii din totdeauna au avut o nevoie compulsiva de aderare la grupuri. S-a explicat faptul asta si prin nevoia noastra primara de aparare, care in vremurile primordiale ale omenirii aceasta nevoie de a fi cu un grup se traducea usor in lupta de supravietuire.
Deci e normal sa avem nevoie sa aderam la un grup.
Dar simt ca e mai mult de atat.
Frica noastra de singuratate, acest flagel uman necunoscut, ne face sa adoptam idei.
Ce mi se pare nostim este aceasta caracteristica uzuala a aderarii la un grup social: grupul din care tu faci parte este cel mai tare, si te inobileaza cumva acel statut.
Sa zicem ca esti rocker, sau spiritual, sau raw-vegan, sau satanist, sau hot, sau hipster. Orice ai alege esti mai tare decat ceilalti :)
Nu imi plac adevararurile astea care se tot plimba dintr-o parte in alta pe tot internetul si prin toate gurile. Cum poate fi ceva "adevarat" cand noi nu putem explica o floare. Cand in fizica cuantica particulele apar si dispar dintr-un loc in altul, si pozitia uneia dintre ele nici macar nu este ceva fix, masurandu-se numai probabilitatea ca ea sa se afle intr-un anume punct la un moment dat. Este nostim!
Noi nu stim nimic, dar ne place sa ne hranim cu idei. Sunt nostime ideile, daca le poti observa la rece sunt precum niste fiinte in sine.
E cam nostim totul :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu