Forma

Probabil ca viata este ca o planseta cu forme din cerneala. O forma amorfa, albastra, patata din greseala pe o foaie.  
Toata lumea priveste forma si vede in ea ceva familiar. Un liliac, o floare, un magician care scoate un iepure din palarie. Un scamator cu ochi de pisica. O mama ce face paine dimineata, un iubit ce iti serveste cafeaua la pat. Un dumnezeu de slavit, un criminal de ucis.
Forma naste speculatii, carti, religii. Oamenii pun forma intr-o rama si ii aduc ofrande. Unii stiu ca forma este un liliac, altii stiu ca este o floare. Se nasc razboaie. Se conduc experimente. Se iau probe, se fac cercetari. Liliac sau floare? Sau tu? Sau eu? 

Oamenii incearca sa semene cu forma. Isi dedica viata incercand sa ii fie asemenea. Forma tace. Oamenii se inghesuie sa vada miracolul: omul care a reusit sa isi faca pielea albastra. Un pas mai aproape. Forma de cerneala i-a vorbit. E ales. Pisicile privesc forma si vad pisici. Soarecii soareci. Forma tace.

Azi

In ritmul unei muzici, ne unduim trupurile, si cautam cu ochii inalbastriti sensuri si miresme.

Azi ma ridic, te privesc, si apoi cu pasi mici si repezi parasesc casa.

Afara, o ploaie de necontenit. In casa, o ploaie de necontenit.

Aceoprisurile s-au surpat in timp ce ne luam la revedere. Pasarile au zburat. Cu pelerina in vant ma avant afara, cobor scarile rapid, nu las nici un vant in urma. Zbor. Si pasarile zboara odata cu mine. Casa nu va mai fi niciodata ce a fost. In sfarsit am plecat.

Ganduri despre tot - Partea2

Ce as da sa pot trai in lumea pe care mi-o imaginez, as da orice sa pot trai intr-o lume in care omul sa fie cine este el, fara vinovatii sau frici, in totala exprimare directa a fiintei sale..fara restrictii. Si o lume in care oamenii sa respecte si sa aprecieze natura unica a fiecaruia.
As vrea sa vad o lumea in care se celebreaza diversitatea si unicitatea lucrurilor. As vrea sa vad copii cum sunt invatati in scoli sa fie cine sunt ei, as vrea sa simt dorinta si placerea oamenilor de a putea vedea un nou copil, un nou individ, crescand intr-o forma unica si absoluta..si aducand lumii o noua imagine si un nou plus si savoare prin el insusi. As da orice sa traiesc intr-o lume asa. Asta mi-e lumea mea.

Diversitatea (si prin asta nu ma refer doar la ceea ce e bun) ar trebui celebrata. Suntem fii ai dualitatii, si fara distrugere nimic nu ar putea creat. Priviti in jur. Cand creezi ceva mereu distrugi altceva. Sunt oameni inclinati mai mult spre distrugere, altii spre creatie, dar toti au nevoie unul de celalalt ca sa poata exista. Intr-o lume in care nu ar exista decat un singur lucru, un singur om, nimic nu ar putea fi creat...pentru ca s-ar recrea la infinit doar lucrul acela.

Trebuie sa acceptam moartea, durerea, lacrimile..si sa nu mai fim asa raniti de ele.. Oamenilor, moartea si durerea exista. Acceptati-o. Nu mai fugiti. E asa rau sa fii prezent exact asa cum esti la tot ce ti se intampla? E asa rau sa plangi, sa razi, sa te prostesti, sa fii cine esti in orice moment? Daca te doare, te rog sa plangi. Daca iti place te rog sa te bucuri.

Cautand continuu sa anihilam partea negativa a lucrurilor, nu facem decat sa ne invartim in jurul cozii. E o incercare fara izbanda. Noi insine suntem cine suntem datorita dualitatii.

Poate ca intr-adevar pentru a pasi peste dualitate, e nevoie sa o iubesti, sa o simti in toata puterea si splendoarea ei, de abia atunci poti spune ca te apropii de unicitatea lucrurilor. Cand inveti sa iubesti orice forma. Poate doar atunci, cand nu o sa mai fim speriati de lucrurile rele, o sa putem sa trecem peste ele. Cand esti speriat de ceva, esti subjugat (mental, emotional) de acel lucru.

Viata e asa frumoasa, ca un dans sublim. Simt ca dansez de cand m-am nascut. In rochia mea rosie cu voaluri multe ma invart continuu in loc si dansul ma sustine in viata. Inima imi pompeaza sange si creierul vise, si iata traiesc. Dar ce mai vis...

Va fi continuat.

Ganduri despre tot - Partea1 

Ganduri despre tot - Partea1

Incep o serie mica de posturi..care vor fi exact asa cum spune si titlul: niste ganduri. Niste ganduri care-mi trancane de zor prin minte, iar uneori la ceas de seara, imi cer sa le dau o forma.

------

Mi se pare ciudat..parca si timpul o ia razna..si se apropie de zero. Parca tot ce stiam acum e uitat..parca nu mai stiu nimic. Uneori parem fara forma..fiinte volatile si subtile..creaturi ale noptii. Plutim printre luni si stele..si cine stie cine mai suntem. Sufletele noastre sunt asa plapande, ca niste voaluri..si plutesc incet peste orice lucru care ne incanta. Azi suntem ceva, maine altceva, si visul continua. Traim visand..si visam ca traim. Si totul merge asa la infinit. Frumoasa si creatia asta. Cine oare sunt? Cine tasteaza aceste cuvinte? Nu imi vine sa cred ca totul este real, mi se pare neincetat ca traiesc un vis..asa de mult, incat ma si mir ca aceste cuvinte apar aici pe monitor. Ceva e ciudat rau..

Si totusi viata e frumoasa, tocmai prin ciudatenia ei. Tocmai prin contrastul de a nu stii. Tocmai prin lacrimi, zambete, dureri, incercari, priviri si tresariri, exaltari copilaroase si prosteli de zile mari. 

Viata e frumoasa prin contrastul ei, prin faptul ca nimic nu e intr-un fel. Totul este doar o idee despre ceva. Mi se pare atat de halucinanta lumea, incat ma intreb daca nu cumva traiesc intr-un vis, sau sunt foarte "high"  si urmeaza sa ma trezesc in realitate candva.

Miscarea mea insoteste miscarea ta, si a ta pe a mea, si viata e asa un tandem de nedescris. Pentru orice lucru pierdut, exista un lucru castigat, si invers. Pentru orice lucru exista si opusul lui, si poate marea pacaleala a noastra e ideea ca un lucru e doar intr-un fel. Eu cred ca orice lucru, orice lucru..este in doua feluri in acelasi timp. Cel ce te saruta, te si loveste, ce e frumos e si urat.. Pot sa vad asta la orice din jurul meu. Si nu e ceva trist..din contra..e chiar interesant.

Nu ne putem rupe de dualitate, parca am fost impartiti pe din doua de la nastere. Si intreg universul este dublat in orice manifestare a sa. Desigur ca prin conteplatie putem percepe natura unica a lucrurilor, prin unirea dualitatilor, dar ce conteaza asta. Viata nu e facuta pentru asta. Viata e facuta pentru a experimenta dualitatea. Pentru a palpa ambele extreme..si a ne amagi ca sunt diferite.

Eu am observat, de exemplu, ca creativitatea contine in ea distrugere, si distrugerea e o forma de creatie. Poftim..ce mai poti spune? Raiul si Iadul sunt in acelasi loc, si probabil cei de acolo dau petreceri impreuna :)

-- va fi continuat

Vis in vis

O euforie bizara umple paharele de vin. Mesenii s-au strans, muzica a inceput. Valurile translucide si parfumate, fantome halucinante ale noptii, cheama siluetele la dans. Si toti se misca in felul lor, uitand cine sunt, visand inceputul si sfarsitul in dansul lor. Muzica se prelinge prin pahare, seara incepe sa adoarma. Visul a inceput.

Ganditorul

In frica de frica invatam sa ne ascundem trupurile. Sa fim cameleonici si volatili. Sa ne risipim in tot nisipul desertului si sa ne ascundem dupa fiecare fir. In frica de frica suntem moderni, purtam farduri si peruci si dansam tot timpul la carnavale.
In frica de frica cuvintele se toarna in pahare de cristal, si se poarta pe la tot felul de intrevederi. Se joaca la carti destinul zilei si se castiga iar o rasuflare ca totul este la locul sau. Suntem cei ce vrem sa fim, si printre bucati de oglinzi rasfirate, cautam orbecaind acelasi drum.

Dar vai, iata cate roluri, iar el actorul, tocmai cel mai priceput si iscusit dintre toti, vrea sa renunte la joc. Ce situatie trista. Publicul s-a risipit. Iar acum a ramas singur, cazand pe ganduri precum o statuie.
"Oare nu suntem noi copii? Oare dezbracati de orice rol si fard, salbatici precum natura insasi nu suntem doar niste copii? Dornici de joaca si aventura? Dornici doar de senzatii si povesti. Si apoi ne invelim in straturi si straturi precum o ceapa glorioasa, si frica de frica ne face asa magicieni."
Spune ganditorule, cand toate rolurile pica, cine crezi ca mai ramai?

Despre cautare

Insasi cautarea unui lucru, implica faptul ca nu il vei gasi.

Si aici nu ma refer, la a-ti cauta o pereche de pantofi pe care ai ratacit-o prin casa, ci la alte cautari mai indelungate, care uneori devin arhitecturale pentru insasi viata pe care o duci.
Cautarea unui partener perfect, a unei vieti perfecte, a unei zeitati, a nemuririi, a fericirii, a misterului universului..etc etc.

Mi se pare dintr-o data foarte evident ca atunci cand cautam un lucru, niciodata nu vom gasi fix acel lucru. Si nu pentru ca el nu ar exista, ci pentru ca prin insasi cautarea noastra, nu dorim un raspuns..ci o cautare. Cautam ceva dintr-o nevoie si o lipsa interna, ne pacalim ca vrem un raspuns, cand defapt vrem o cautare din multitudinea de posibilitati ce reiese din asta.
Daca am dori un raspuns nu ar trebuie sa il cautam, ci sa il raspundem :)

Raspunsurile vin mereu oricum, si par ok pentru moment, dar peste un timp iar incepi cautarea spunandu-ti ca nu a fost raspunsul bun.

E fain sa umblii in cautari totusi..dai peste tot felul de lucruri interesante ne-legate de subiect. Si asta creaza diversitatea si te tine fericit, deci e ok :) Poate ca orice cautare ar trebui facuta de dragul de a cauta ceva, nu neaparat de a gasi ceea ce cauti. Poate ca bucuria cautarii e uneori mai mare si mai indelungata decat gasirea unui raspuns.

Totul este bine :)

Cred cu tarie ca tot ceea ce este este ok asa cum este. Cred ca lumea aceasta nu este defecta, nu are nevoie de corecturi, ci mugeste de perfectiune.

Si imi dau seama ca pare nebuneasca aceasta afirmatie, intr-o lume aparent in decadenta. Intr-o lume inca plina de frica, de evenimente ciudate, de sentimente de vinovatie si neincredere. Dar curand ne vom face curaj sa privim, sa avem incredere atat de mare in noi incat sa putem privi lumea cu adevarat si sa nu ne mai lasam speriati de ea, ci mai degraba sa o vedem asa cum este ea. Si odata cu ea pe cei din jurul nostru.

Imi dau seama ca am ajuns intr-un punct de totala necunoastere, si cred ca la capatul intregii cunoasteri sta necunosterea totala. Cred ca cu cat afli mai multe, descoperi din ce in ce mai mult cat de putine stii. Si la sfarsit cand ai aflat tot ce se putea realizezi ca marele mister este unul al necunoasterii. Si va fi vesnic un mister si poate o descoperire.

Cred ca orice teorie, orice filosofie, orice credinta nu este decat o legare de ceva static, in dorinta noastra de a ne crea punti si repere astfel incat sa ne putem definii. Nu mai cred ca trebuie gasit un raspuns pentru tot ceea ce exista, ci mai degraba tot ceea ce exista trebuie trait, trebuie experimentat direct. Viata trebuie traita, nu gandita.

Orice lucru cuprinde in el opusul lui. Si uneori ma simt ca un extraterestru, atunci cand zic ca iubesc lumea asa cum este. Iubesc totul..orice om in orice manifestare a sa. Lumea nu ma mai raneste, ci din contra..ma umple ca un balon..plin de un lichid ciudat..pana la un sentiment aproape ecstatic.

Totul este bine.

Imi place lumea

Vechile jocuri cad precum niste castele de nisip. Ce este rau si ce este bine, se confunda, liniile devin din ce in ce mai transparente, si curand o noua imagine va fi pictata pe aceasta panza.

Mi-am dat seama ca toti ne creem liniile universului nostru, si il definim prin credintele noastre, prin lucrurile si ideile pe care le credem ca fiind adevarate si de nesurmontat. Si cu cat ai mai multe idei fixe, mai multe "adevaruri", cu atat lumea este mai fixa. Necunoscutul patrunde mai greu, si situatiile au o natura repetitiva, pentru ca se invart in acelasi cerc.
Cand renunti la adevaruri, lumea la inceput pare haotica, ca si cum nu ar exista nicio ordine, dar mai apoi incetul cu incetul incepi sa prinzi ochi si te descurci. Incepi sa-ti creezi o noua ordine din faptul ca tu poti ordona lucrurile sau le poti dezordona cand doresti.

Imi place sa pot experimenta acest gen de libertate. Pentru ca, am realizat ca si propriile adevaruri despre tine si despre lume te pot sufoca sau te pot face sa traiesti in aceeasi bucla.
Asa ca a lasa lumea sa ti se arate in fiecare zi, ca si cum atunci ar lua nastere pentru prima oara mi se pare acum un deliciu. Nu mai exista etichete, nu mai exista incadrari, limite.. Totul este asa cum este, si este complet. Nimic nu necesita schimbari, modificari, nimic nu necesita efort sau suparare.

Oamenii care inainte mi se pareau rai, azi nu mai sunt rai. Azi sunt oameni, la fel ca mine. Evenimentele, la fel. Totul pare ca are un loc al lui, si contemplarea asta ma umple de bucurie. Imi place lumea azi.

Artists: Susan Bourdet

In prag de primavara, o pictorita care iubeste natura, si o reprezinta prin culori calde si aproape fantastice.

Despre polaritati

Lumea e tinuta laolalta de 2 principii. De 2 polaritati. Ca si cum ai trage de un elastic in 2 directii si prin tensiunea creata universul ar lua nastere.

Totul provine din scindarea unui intreg in doua parti si creeare unei tensiuni. Si mi-a placut ce am citit mai demult intr-un articol de-al lui Osho, cum ca sentimentul de indentitate nu este un sentiment ci o tensiune. Pentru ca de fiecare data cand te intalnesti cu ceva ce nu esti, cu ceva ce nu iti place, devi mult mai constient de ceea ce esti, de ceea ce iti place. Si sentimentul de indentitate de sine creste, dar creste prin frictiune fata de ceva.

Se potriveste perfect cu ce credeam mai demult: ca sa existi trebuie sa iei o opozitie fata de ceva. Si cu cat te opui mai mult unui ceva, cu atat creste sentimentul indentitatii de sine. Si poate ca e necesar sa treci prin toate rolurile posibile, inainte sa realizezi ca tu ai fost mereu in ceea ce te opuneai.

Deci ..polaritatile exista, dar exista in campul perceptiei.
Cum zicea cineva mai demult: it's just one of us in this room :)

In the mirror

"If you look in the mirror and don't like what you see don't blame the mirror, if you look at the world and don't like what you see don't blame the world."

Hell or heaven

So many people are so scared of the world we live in, they think it's going in a bad way, and i think it's funny, because there was never a time that people thought the world they live in was ok.
Every period of time has had it's major faults, and it's major glory and beauty, but i think there will alwais be people who will complain about it, who are hurt about it, and others that will see it just as it is. An act, a play, a game. The greatest game ever.

I think life it's not defective, it doesn't need repairing, or ajusting, life just is.
And it's such an amazing feeling to realy realy know and feel that to the core of your beeing. It just gives you so much relaxation and just makes you feel a joy and an ease in everything that you experience. It just makes you want to breath slowly, enjoy eating, laughing, crying, to say everything you mean, to be exactly who you feel, without explanations.
Just a quest for joy.

The major idea it's that if you're not ok with the present moment, or the life you live, nothing that happens will ever make you feel better. Nothing that happens will ever make you feel happy. You're the only one that can make life heaven, or hell.

Micro, macro

Privind intr-o seara multimea de oameni dintr-o sala de spectacol, asezati uniform in randuri circulare, nu am putut sa nu observ ca aratam ca niste mici oranisme, mici centri individuali, cu constiinta proprie.
Si ma gandeam daca oare nu suntem si noi celule ale unui ceva mai mare? Asa cum noi suntem formati din milioane de celule ce au fiecare roluri si functii diferite, tot asa poate si noi oameni, luati ca multime, ca ansamblu, formam celulele unui univers mai mare, care astfel exista.
Ca o papusa ruseasca.
Cum ar fi? :)

Oooh, the places you'll goooo! :D

♥

Un nou aer

Inca un pas si lumea va prinde o noua forma. Un val de bine, de miscare si schimbare se simte deja in aer.
L-am presimtit ani in sir, si acum incepe sa se simta din ce in ce mai puternic.
Va fi un viitor minunat, si de abia astept sa il traim..clipa cu clipa :D

Seraphine de Selnis

Seraphine de Selnis - pictorita, 1864-1942.
Tocmai am terminat de vazut filmul biografic Seraphine in care este prezentata viata acestei pictorite fabuloase. Picturile ei m-au impresionat extrem, simt cum transmit atata magie, ca si cum femeia aceasta putea simti un puls al vietii si al mediului inconjurator care noua multora ne ramane ascuns.

Tablourile ei, infatiseaza scene ogranice, vegetale, filtrate printr-un ochi fabulos. Lumea vegetala pare dintr-o data plina de viata, plina de seva, ca si cum fiecare frunza, fiecare ramura, ar avea o viata proprie.

Povestea ei este destul de fascinanta, si filmul merita vazut si el. Seraphine, o femeie care nu a studiat niciodata pictura, picta din instinct pe ascuns, in timp de noapte, iar ziua isi facea lucrul ca o simpla menajera, strangand fiecare banutz pentru culori.

Ce ma impresioneaza extrem de mult, este ca picturile ei seamana indeaproape cu cele amazoniene, ale samanilor cunoscatori, si ca lumea desprinsa de ei e caracterizata de aceste culori fantastice si in acelasi timp semi-obscure, in care simti ca totul colcaie de viata. Ea spunea ca inspiratia ii venea din alte lumi, si vazandu-i tablourile sunt convinsa ca asa era.