sâmbătă, 31 decembrie 2011
O raza de soare
Pe o raza de soare, calatoare.. :)
..In prag de iarna, cu cizme mari pregatite de zapada. Cu ceaiul cald, asteptand, aburind.
Astept raza de soare, sa pice iar printr-o fereastra, pe jumatate din chipul tau. Sa emane straluciri aurii, iar eu sa trag fugar cu ochiul, pastrand imaginea ca-ntr-un tablou.
Sa ma intampine in ierni, cu fulgi mari de zapada, ceaiuri calde, aburind si miresme glaciare. Sa-mi pastreze o primavara, calda printre haine groase, sa ma-ntampine in somn, si sa-mi sufle in privire, dulcea raza aurie.. chipul tau fermecator.
..In prag de iarna, cu cizme mari pregatite de zapada. Cu ceaiul cald, asteptand, aburind.
Astept raza de soare, sa pice iar printr-o fereastra, pe jumatate din chipul tau. Sa emane straluciri aurii, iar eu sa trag fugar cu ochiul, pastrand imaginea ca-ntr-un tablou.
Sa ma intampine in ierni, cu fulgi mari de zapada, ceaiuri calde, aburind si miresme glaciare. Sa-mi pastreze o primavara, calda printre haine groase, sa ma-ntampine in somn, si sa-mi sufle in privire, dulcea raza aurie.. chipul tau fermecator.
luni, 19 decembrie 2011
Forme
Sunt unele momente in viata in care simti ca pierzi tot. Ca pleci si in urma ta ramane numai un pustiu. Ca intr-un oras fara nume si urme de oameni. Si ramai ca o fantoma in univers.
Dar atunci, in secundele acelea in care simti ca ai pierdut tot, iti dai seama ca niciodata nu ai pierdut si nu ai avut nimic. Lucrurile nu se pierd, nu se castiga.
Viata are o stare amorfa de a fi, omogena, dinamica. Ia forme multiple si te inconjoara ca un voal, ca aburul unei cafele, ca dansul unei femei. Totul se misca, totul vibreaza.
Ritmul vietii cuprinde si sus si jos, si pana la urma ce inseamna sus, ce inseamna jos?
Dar atunci, in secundele acelea in care simti ca ai pierdut tot, iti dai seama ca niciodata nu ai pierdut si nu ai avut nimic. Lucrurile nu se pierd, nu se castiga.
Viata are o stare amorfa de a fi, omogena, dinamica. Ia forme multiple si te inconjoara ca un voal, ca aburul unei cafele, ca dansul unei femei. Totul se misca, totul vibreaza.
Ritmul vietii cuprinde si sus si jos, si pana la urma ce inseamna sus, ce inseamna jos?
vineri, 2 decembrie 2011
Un pas, un ceas si o secunda
ticaie un ceas, si pasul tau mai trece o secunda. mai face in univers o unda, mai ravneste o privire. mai agata-n cer o stea, mai renaste o nemurire.
un ceas iti ticaie in frunte, si fruntea ta se increteste, ganduri si minuni celeste, iti canta-ntruna in privire. admir lumina, si o caut, si te gasesc zambind de voie, cu un cer in loc de ochi, cu un gand de nemurire.
ai acel ce nu stiu ce, aburul unei cafea, raza fina din podea, stelele din mintea mea.
esti asa din firea ta, om al lumilor plapande, te gasesti si te ascunzi, in minunile marunte.
si-n acele mici minuni, te gasesc zambind de zor, iti zambesc si intorc de ceas, pasii ticaie din nou.
un ceas iti ticaie in frunte, si fruntea ta se increteste, ganduri si minuni celeste, iti canta-ntruna in privire. admir lumina, si o caut, si te gasesc zambind de voie, cu un cer in loc de ochi, cu un gand de nemurire.
ai acel ce nu stiu ce, aburul unei cafea, raza fina din podea, stelele din mintea mea.
esti asa din firea ta, om al lumilor plapande, te gasesti si te ascunzi, in minunile marunte.
si-n acele mici minuni, te gasesc zambind de zor, iti zambesc si intorc de ceas, pasii ticaie din nou.
vineri, 25 noiembrie 2011
Nevoie vs placere
Simt ca e o diferenta intre a avea nevoie de un lucru, si a iti placea acel lucru.
Simt ca orice nevoie, implica o lipsa. Si nevoia atrage nevoie. Adica..cu cat ai mai multa nevoie de ceva, cu atat atragi situatii in care sa simti ca ai nevoie de acel lucru. Cu cat ai nevoie mai mult de el, cu atat iti lipseste mai mult si simti o nevoie mai mare.
Pe cand, a iti placea un lucru, a te bucura de un lucru e ceva firesc, care nu implica decat sentimentul de satisfactie si bucurie. Si bucuria atrage bucurie, iar atunci cand te detasezi de nevoi, si doar te bucuri de ceea ce stii deja ca-ti place, lucrurile se intampla incat sa primesti si mai mult din ceea ce-ti place. Si cu cat de bucuri si mai mult de acel lucru, il primesti si mai mult si tot asa :)
E acea dualitate, care isi face mereu aparitia in tot. Si eu simt diferenta dintre nevoie si placere.
Nevoia implica o lipsa, si creeaza mai multa nevoie. Placerea implica o satisfactie, un plin, si creeaza mai multa placere.
Ramane la latitudinea noastra pe care o alegem. Si e, ca intotdeauna, doar o perspectiva de alegere.
Simt ca orice nevoie, implica o lipsa. Si nevoia atrage nevoie. Adica..cu cat ai mai multa nevoie de ceva, cu atat atragi situatii in care sa simti ca ai nevoie de acel lucru. Cu cat ai nevoie mai mult de el, cu atat iti lipseste mai mult si simti o nevoie mai mare.
Pe cand, a iti placea un lucru, a te bucura de un lucru e ceva firesc, care nu implica decat sentimentul de satisfactie si bucurie. Si bucuria atrage bucurie, iar atunci cand te detasezi de nevoi, si doar te bucuri de ceea ce stii deja ca-ti place, lucrurile se intampla incat sa primesti si mai mult din ceea ce-ti place. Si cu cat de bucuri si mai mult de acel lucru, il primesti si mai mult si tot asa :)
E acea dualitate, care isi face mereu aparitia in tot. Si eu simt diferenta dintre nevoie si placere.
Nevoia implica o lipsa, si creeaza mai multa nevoie. Placerea implica o satisfactie, un plin, si creeaza mai multa placere.
Ramane la latitudinea noastra pe care o alegem. Si e, ca intotdeauna, doar o perspectiva de alegere.
luni, 21 noiembrie 2011
joi, 17 noiembrie 2011
Firesc2
Toti suntem datori sa ne creem clipele noastre de fericire, asa cum stim.
Si lumea in care traim e magica, pentru ca ofera oricui sanse egale. Si nu exista o limita pentru nimic, cu atat mai putin pentru bucurie. Nu trebuie sa luptam pentru nimic, lucrurile se intampla firesc, si tot timpul avem ceea ce cerem si ceea ce ne lasam sa primim.
Suntem datori noua insine si vietii sa oferim tot ceea ce avem mai bun, si sa ne cautam sansele spre acele clipe mai de pret. Si nu este o datorie, ci insasi firea noastra.
Si lumea in care traim e magica, pentru ca ofera oricui sanse egale. Si nu exista o limita pentru nimic, cu atat mai putin pentru bucurie. Nu trebuie sa luptam pentru nimic, lucrurile se intampla firesc, si tot timpul avem ceea ce cerem si ceea ce ne lasam sa primim.
Suntem datori noua insine si vietii sa oferim tot ceea ce avem mai bun, si sa ne cautam sansele spre acele clipe mai de pret. Si nu este o datorie, ci insasi firea noastra.
duminică, 13 noiembrie 2011
Acei ochi
Dar, cand doi ochi pe care-i intalnesti
O clipa doar pe-o raza de priviri
Iti dau fiorul marilor trairi
Nu stii de poti sa-i vezi cand ii privesti.
Sunt ca si cum ar fi ai unui gand
Si n-au decat lumina si fior
Ca soarele ce iese dintr-un nor,
Ca floarea care creste din pamant.
Nu stii de poti de-acum doar sa-i privesti,
Sa-i mangai cu lumina din cuvant,
Sa-i lasi sa te priveasca murmurand
Si, prin tacerea lumii, sa-i iubesti.
Extras din poezia "Sufletul Ochilor"
de Gheorghe Vaduva
O clipa doar pe-o raza de priviri
Iti dau fiorul marilor trairi
Nu stii de poti sa-i vezi cand ii privesti.
Sunt ca si cum ar fi ai unui gand
Si n-au decat lumina si fior
Ca soarele ce iese dintr-un nor,
Ca floarea care creste din pamant.
Nu stii de poti de-acum doar sa-i privesti,
Sa-i mangai cu lumina din cuvant,
Sa-i lasi sa te priveasca murmurand
Si, prin tacerea lumii, sa-i iubesti.
Extras din poezia "Sufletul Ochilor"
de Gheorghe Vaduva
marți, 8 noiembrie 2011
Total TRUST
Un lucru pe care l-am descoperit recent, si care a venit ca o revelatie totala este urmatorul: incredere totala in viata. Ce inseamna asta? Inseamna ca de la un punct in colo, nu mai exista raspunsuri clare si pur si simplu trebuie sa te increzi.
De cand ma stiu m-am temut de inaltime si spatii inchise. Si prin teama, nu ma refer la o tremurare usoara a stomacului, ci la o panica in adevaratul sens al cuvantului. De aceea, dupa cum va puteti inchipui, niciodata nu am fost o fana a avioanelor. Cand eram mai mica spuneam ca nu voi zbura niciodata cu un avion, si ca toate calatoriile mele le voi face prin drumetii terestre sau acvatice.
Pana intr-o zi, cand, printr-o serie de evenimente inlantuite si neasptate a trebuit sa zbor singura pana la Viena. De atunci am zburat de mai multe ori, dar niciodata nu puteam scapa de sentimentul de frica pe timpul zborului.
La ultimul zbor de intoarcere din Gran Canaria, am avut o revelatie subita: pot sa continui foarte bine cu teama mea la nesfarsit, sau pot decide sa am incredere in cel ce piloteaza. Omul stie sau nu sa-si faca treaba, eu atata timp cat sunt acolo trebuie sa ma incred in el, si gata.
In secunda urmatoare am simtit ca si cum o mare greutate mi s-a luat de pe suflet si mi-am dat seama ca de la un punct in colo lucrurile nu mai pot fi controlate, si trebuie pur si simplu sa ai incredere. Teama de avion s-a disipat instant, am zburat linistita si acum simt k am descoperit ceva mult mai mult.
Simt k acest lucru este pur si simplu fantastic. A avea incredere in viata, in faptul ca te poate sustine de fiecare data cand ai nevoie, este eliberator si ecstatic in acelasi timp. Poti trai toata viata cu indoieli si neincrederi, crezand ca trebuie sa faci totul singur, sa stii totul, sa ai control total asupra situatiilor, sau poti decide sa ai incredere.
Sa ai incredere in viata, in faptul ca esti tot timpul sustinut. Sa ai incredere atunci cand iti doresti ceva, sa STII ca esti auzit. Sa nu mai fie nevoie sa verifici la tot pasul daca lucrurile se intampla cum vrei tu, ci pur si simplu sa le lasi sa se intample, stiind ca doar asa se pot intampla. Sa nu mai fie nevoie sa mentii controlul mereu, ci sa te poti lasa in mainile universului. Sa poti inchide ochii si sa te lasi purtat. Sa poti avea incredere totala.
Pentru mine a fost o decizie.. :)
De cand ma stiu m-am temut de inaltime si spatii inchise. Si prin teama, nu ma refer la o tremurare usoara a stomacului, ci la o panica in adevaratul sens al cuvantului. De aceea, dupa cum va puteti inchipui, niciodata nu am fost o fana a avioanelor. Cand eram mai mica spuneam ca nu voi zbura niciodata cu un avion, si ca toate calatoriile mele le voi face prin drumetii terestre sau acvatice.
Pana intr-o zi, cand, printr-o serie de evenimente inlantuite si neasptate a trebuit sa zbor singura pana la Viena. De atunci am zburat de mai multe ori, dar niciodata nu puteam scapa de sentimentul de frica pe timpul zborului.
La ultimul zbor de intoarcere din Gran Canaria, am avut o revelatie subita: pot sa continui foarte bine cu teama mea la nesfarsit, sau pot decide sa am incredere in cel ce piloteaza. Omul stie sau nu sa-si faca treaba, eu atata timp cat sunt acolo trebuie sa ma incred in el, si gata.
In secunda urmatoare am simtit ca si cum o mare greutate mi s-a luat de pe suflet si mi-am dat seama ca de la un punct in colo lucrurile nu mai pot fi controlate, si trebuie pur si simplu sa ai incredere. Teama de avion s-a disipat instant, am zburat linistita si acum simt k am descoperit ceva mult mai mult.
Simt k acest lucru este pur si simplu fantastic. A avea incredere in viata, in faptul ca te poate sustine de fiecare data cand ai nevoie, este eliberator si ecstatic in acelasi timp. Poti trai toata viata cu indoieli si neincrederi, crezand ca trebuie sa faci totul singur, sa stii totul, sa ai control total asupra situatiilor, sau poti decide sa ai incredere.
Sa ai incredere in viata, in faptul ca esti tot timpul sustinut. Sa ai incredere atunci cand iti doresti ceva, sa STII ca esti auzit. Sa nu mai fie nevoie sa verifici la tot pasul daca lucrurile se intampla cum vrei tu, ci pur si simplu sa le lasi sa se intample, stiind ca doar asa se pot intampla. Sa nu mai fie nevoie sa mentii controlul mereu, ci sa te poti lasa in mainile universului. Sa poti inchide ochii si sa te lasi purtat. Sa poti avea incredere totala.
Pentru mine a fost o decizie.. :)
duminică, 6 noiembrie 2011
Ce va fi?
Un vin dulce se scurge prin pahare si intampina momentul uitarii.
De acum toate aripile se vor purta pe dedesupt, si nu vom mai stii cine-i cine.
Pe varf de munte, pe ultima stanca, stau si privesc marea de departari si apropieri, si marea neajunsa de dorinte.
Simt momentul desprinderii ca pe o teama dulce, si necunoscutul ma prinde in mreje si ma seduce. Gata, de acum nu voi mai fi eu. Intind aripile si pret de o secunda, dansez, zbor si cuprind departarile. Si necunoscutul ma priveste in ochi precum o felina inainte de atac. Galbenul sticleste ametitor, si ma las prada.
Ce va fi e deja poveste.
De acum toate aripile se vor purta pe dedesupt, si nu vom mai stii cine-i cine.
Pe varf de munte, pe ultima stanca, stau si privesc marea de departari si apropieri, si marea neajunsa de dorinte.
Simt momentul desprinderii ca pe o teama dulce, si necunoscutul ma prinde in mreje si ma seduce. Gata, de acum nu voi mai fi eu. Intind aripile si pret de o secunda, dansez, zbor si cuprind departarile. Si necunoscutul ma priveste in ochi precum o felina inainte de atac. Galbenul sticleste ametitor, si ma las prada.
Ce va fi e deja poveste.
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
miercuri, 2 noiembrie 2011
luni, 31 octombrie 2011
O zi de toamna
cu iz de primavara :)
Duminica am petrecut o zi de poveste, printre culori si sentimente. Am simtit cand m-am trezit ca mirosea a flori de primavara, si nici acum nu imi dau seama de ce. Dar mi-a placut. Am ramas si cu amintiri colorate pe care le impartasesc cu voi.
O toamna cat mai frumoasa!
Duminica am petrecut o zi de poveste, printre culori si sentimente. Am simtit cand m-am trezit ca mirosea a flori de primavara, si nici acum nu imi dau seama de ce. Dar mi-a placut. Am ramas si cu amintiri colorate pe care le impartasesc cu voi.
O toamna cat mai frumoasa!
miercuri, 26 octombrie 2011
Sufletul ochilor
Sunt ochi pe care-i cauti si-i gasesti
In lumea asta, undeva, candva,
Cand somnul de pe ploape va zbura...
Sunt ochi pe care vrei doar sa-i privesti.
Sunt ochi ce te privesc si ochi ce te patrund,
In viata lor, traieste viata ta,
Te-alina cand durerea ti-o fi grea
Si-ti dau lumina sensului profund.
Sunt ochi ce niciodata nu gresesc,
In lumea lor, nu-i loc de-asa ceva,
Ei sunt veniti candva, de undeva,
Si-i vezi mereu, atunci cand te privesc.
Ei pot fi rai, sau calzi sau speriati
Asa cum e si omul zi de zi
In viata amagirilor pustii
In care suntem zilnic inglodati.
Ei pot fi tristi si plansi si luminosi,
Precum ni-i sufletul mereu,
La bine, la durere si la greu,
Dar ochii lumii sunt mereu frumosi.
Extras din poezia
Sufletul Ochilor,
de Gheorghe Vaduva.
In lumea asta, undeva, candva,
Cand somnul de pe ploape va zbura...
Sunt ochi pe care vrei doar sa-i privesti.
Sunt ochi ce te privesc si ochi ce te patrund,
In viata lor, traieste viata ta,
Te-alina cand durerea ti-o fi grea
Si-ti dau lumina sensului profund.
Sunt ochi ce niciodata nu gresesc,
In lumea lor, nu-i loc de-asa ceva,
Ei sunt veniti candva, de undeva,
Si-i vezi mereu, atunci cand te privesc.
Ei pot fi rai, sau calzi sau speriati
Asa cum e si omul zi de zi
In viata amagirilor pustii
In care suntem zilnic inglodati.
Ei pot fi tristi si plansi si luminosi,
Precum ni-i sufletul mereu,
La bine, la durere si la greu,
Dar ochii lumii sunt mereu frumosi.
Extras din poezia
Sufletul Ochilor,
de Gheorghe Vaduva.
The first one
A raindrop it's falling on her head. She looks up. Everything's so blue. Million light stars painted blue are raining down. Her eyes gazzle.
This and that. Every moment it's like this.
A first raindrop falling from the sky. It comes up from nowhere and touches your face. And you wonder, where did it come from? It was only my imagination? And then you look up. And you see millions of lighting stars comming on their way. So now you know.
A first raindrop falling from the sky. It comes up from nowhere and touches your face. And you wonder, where did it come from? It was only my imagination? And then you look up. And you see millions of lighting stars comming on their way. So now you know.
Everything's real, and it doesn't even have to make sense, but it's just like this.
So you just have to trust.
So you just have to trust.
marți, 25 octombrie 2011
Promise #1
1. Make someones day better, just by beeing extremely nice, for no apparent reason.
2. Always be open to new ways of seeing the world. Always be open to new truths about life, even those that question my own, or especialy those. Never hold strong to a belief, even if it's one that i've learned through experience. Always be open, always.
2. Always be open to new ways of seeing the world. Always be open to new truths about life, even those that question my own, or especialy those. Never hold strong to a belief, even if it's one that i've learned through experience. Always be open, always.
duminică, 16 octombrie 2011
vineri, 14 octombrie 2011
Gran Canaria, 2011
Tocmai m-am intors dintr-o excursie superba in Gran Canaria. Si pentru ca mi-a placut extrem de mult, am sa las si cateva cuvinte aici, pentru excursionistii care se gandesc sa ajunga acolo.
Gran Canaria este o insula din Insulele Canare, Spania, la vest de Maroc.
Insula este de origine vulcanica, cu multa piatra si roci, predominant stancoasa si totusi plina de vegetatie sub-tropicala (palmieri, cactusi). Cel mai des intalnita totusi, este Aloe Vera care creste pe orice drum sau in orice ungher. Tocmai de aceea poti gasi aproape orice iti poti imagina cu Aloe Vera.
M-am intors si eu, desigur, cu o crema racoritoare :D Hihi.. :)
Pe langa asta mi-au ramas in minte si localnicii care erau deschisi si extrem de haiosi, gata sa faca o gluma cu oricine se intrezarea.
La capitolul mancare in Gran Canaria am gasit o varietatea mare de mancaruri, in principal peste si fructe de mare :D, dar si mancaruri specifice Spaniei, precum paella si tacos. Tot ce am mancat a fost delicios, iar mancarea imi lasa senzatia ca este gatita cu drag si ca bucatarii chiar se bucura cand o prepara. Aproape dupa fiecare masa, primeam o bautura specifica canariana din partea casei. Era un fel de suc dulce de mere, destul de bun.
Intr-o zi am facut si turul insulei, si am vizitat muntii stancosi si inalti (1900m), un port linistit (Puerto de la Aldea), un oras traditional care arata splendid (Galdar) si capitala (Las Palmas), in care am facut plaja alaturi de localnici si turisti, mai toti cu izuri latine.
Ce este surprinzator si inedit la aceasta insula este ca in sud are o portiune de dune de nisip imense care se intind pana la ocean. Tocmai de asta majoritatea oamenilor fac un mic pelerinaj printre ele, dupa care se avanta in valuri. Si asa am facut si noi. Mi-a placut sa simt nisipul cald sub picioare, si sa ma afund in el in timp ce urcam si coboram dunele miscatoare. Si apoi m-am racorit in valurile Atlanticului, care chiar erau imense si ne vanturau dintr-o parte in alta :)
Unul din momentele care mi-au placut cel mai mult a fost o noapte in care am fost prin munti sa vedem ploaia de stele (din data de 8 oct). Am ajuns cu masinile intr-un loc luminat doar de lumina lunii si inconjurat de stanci. Ne-am asezat fiecare, precum soparlele, pe cate o piatra si am stat cu ochii la cer, sperand sa vedem cat mai multe stele cazatoare. Am vazut destul de putine, dar locul si senzatiile de liniste si mister, intre muntii stancosi si negri, s-au meritat pe deplin, si au facut ca asta sa fie una din cele mai frumoase amintiri din aceasta excursie.
Daca ar fi sa descriu Gran Canaria in cateva cuvinte as alege: stanca, rosu, vulcanic, ocean, peste, paella, soare, dune, soparle, aloe vera. :D
Gratie tot Miramontului pentru aceasta excursie.
Revin cu mai multe poze :D
Gran Canaria este o insula din Insulele Canare, Spania, la vest de Maroc.
Insula este de origine vulcanica, cu multa piatra si roci, predominant stancoasa si totusi plina de vegetatie sub-tropicala (palmieri, cactusi). Cel mai des intalnita totusi, este Aloe Vera care creste pe orice drum sau in orice ungher. Tocmai de aceea poti gasi aproape orice iti poti imagina cu Aloe Vera.
M-am intors si eu, desigur, cu o crema racoritoare :D Hihi.. :)
Pe langa asta mi-au ramas in minte si localnicii care erau deschisi si extrem de haiosi, gata sa faca o gluma cu oricine se intrezarea.
La capitolul mancare in Gran Canaria am gasit o varietatea mare de mancaruri, in principal peste si fructe de mare :D, dar si mancaruri specifice Spaniei, precum paella si tacos. Tot ce am mancat a fost delicios, iar mancarea imi lasa senzatia ca este gatita cu drag si ca bucatarii chiar se bucura cand o prepara. Aproape dupa fiecare masa, primeam o bautura specifica canariana din partea casei. Era un fel de suc dulce de mere, destul de bun.
Intr-o zi am facut si turul insulei, si am vizitat muntii stancosi si inalti (1900m), un port linistit (Puerto de la Aldea), un oras traditional care arata splendid (Galdar) si capitala (Las Palmas), in care am facut plaja alaturi de localnici si turisti, mai toti cu izuri latine.
Ce este surprinzator si inedit la aceasta insula este ca in sud are o portiune de dune de nisip imense care se intind pana la ocean. Tocmai de asta majoritatea oamenilor fac un mic pelerinaj printre ele, dupa care se avanta in valuri. Si asa am facut si noi. Mi-a placut sa simt nisipul cald sub picioare, si sa ma afund in el in timp ce urcam si coboram dunele miscatoare. Si apoi m-am racorit in valurile Atlanticului, care chiar erau imense si ne vanturau dintr-o parte in alta :)
Unul din momentele care mi-au placut cel mai mult a fost o noapte in care am fost prin munti sa vedem ploaia de stele (din data de 8 oct). Am ajuns cu masinile intr-un loc luminat doar de lumina lunii si inconjurat de stanci. Ne-am asezat fiecare, precum soparlele, pe cate o piatra si am stat cu ochii la cer, sperand sa vedem cat mai multe stele cazatoare. Am vazut destul de putine, dar locul si senzatiile de liniste si mister, intre muntii stancosi si negri, s-au meritat pe deplin, si au facut ca asta sa fie una din cele mai frumoase amintiri din aceasta excursie.
Daca ar fi sa descriu Gran Canaria in cateva cuvinte as alege: stanca, rosu, vulcanic, ocean, peste, paella, soare, dune, soparle, aloe vera. :D
Gratie tot Miramontului pentru aceasta excursie.
Revin cu mai multe poze :D
miercuri, 12 octombrie 2011
vineri, 30 septembrie 2011
Despre dorinte si creatie
O revelatie recenta pe care am avut-o, gratie unei discutii cu un prieten, este ca nu exista un scop final pentru tot ceea ce traim, decat acela de a trai insasi. De a simti, de a merge pe acest drum.
Dorintele noastre, nevoia noastra constanta si nesaturata de ceva mai mult, in orice punct ne-am afla, este cea care impinge viata mai departe. Este cobustibilul care tine lumea in miscare. Fara aceste dorinte, fara acest combustibil lumea s-ar opri, precum mingea de pe degetul unui acrobat.
Deci nevoia noastra neobosita de ceva mai mult, ajuta viata insasi sa fie viata. Nu mai stiu unde citisem cand eram mai mica, un citat pe care nu l-am inteles niciodata, dar care mi-a atras atentia atat de mult, incat mi l-am notat la sfarsitul unui caiet de meditatii din liceu :)
"Omul cand isi atinge scopul moare"
Si de abia acum simt k i-am inteles semnificatia, aceea ca nu exista un capat la aceasta calatorie, si daca ar exista, acest capat ar inseamna si sfarsitul vietii insasi, ca si manifestare.
Ceea ce mi s-a parut mai frumos, in revelatia aceasta, este partea ce urmeaza.
Mi-am dat seama k sunt 2 feluri de a crea, de a trai, sau de privi viata:
1. din insuficienta
2. din bucurie, multumire si curiozitate
1. Din insuficienta atunci cand simtim intotdeauna ca niciodata nu ne ajunge ceea ce avem, niciodata nu ajungem sa simtim ca totul este bine, niciodata nu ne simtim completi, tot timpul apare o noua nemultumire, un nou lucru care ne raneste, care ne supara, care trebuie inbunatatit, corectat, sau schimbat, si creem mereu noi si noi posibilitati si realitati, care nici acelea nu ne ajung, ne dorim iar ceva nou, creem iar ceva nou, suntem iar nemultumiti si plecam mai departe. Si tot asa. Viata se extinde.
2. Din bucurie, atunci cand intelegem ca procesul acesta nu are sfarsit si traim cu incantare fata de ceea ce viata este in stare sa ne ofere. Din bucurie atunci cand simti ca totul este perfect asa cum este, si ca nimic nu are nevoie de corecturi, ajustari sau schimbari. Din bucurie atunci cand suntem intr-un punct, multumim pentru ceea ce viata a putut crea pentru noi, apar noi dorinte, creem iar ceva nou, ne bucuram, si mergem mai departe. Si tot asa. Viata se extinde.
Ambele sunt bune si perfecte si tine doar de noi pe care vrem sa o experimentam. Si pentru ca nimic in viata nu este impartit in linii fixe, cel mai adesea le manifestam pe amandoua amestecat.
Dar acum ca am realizat asta, ca dorintele nu se vor opri niciodata, ca niciodata nu voi ajunge intr-un punct in care sa nu-mi mai doresc nimic, decid sa o fac cu bucurie si curiozitate. Si incerc sa multumesc mai mult pentru ceea ce am, si sa privesc cu multa bucurie si curiozitate la ceea ce va urma.
E chiar interesant si sper sa va ajute si pe voi.
Inchei cu un citat din Eistein, care se potriveste perfect.
..........................................................................................................................
Multumesc.
Dorintele noastre, nevoia noastra constanta si nesaturata de ceva mai mult, in orice punct ne-am afla, este cea care impinge viata mai departe. Este cobustibilul care tine lumea in miscare. Fara aceste dorinte, fara acest combustibil lumea s-ar opri, precum mingea de pe degetul unui acrobat.
Deci nevoia noastra neobosita de ceva mai mult, ajuta viata insasi sa fie viata. Nu mai stiu unde citisem cand eram mai mica, un citat pe care nu l-am inteles niciodata, dar care mi-a atras atentia atat de mult, incat mi l-am notat la sfarsitul unui caiet de meditatii din liceu :)
"Omul cand isi atinge scopul moare"
Si de abia acum simt k i-am inteles semnificatia, aceea ca nu exista un capat la aceasta calatorie, si daca ar exista, acest capat ar inseamna si sfarsitul vietii insasi, ca si manifestare.
Ceea ce mi s-a parut mai frumos, in revelatia aceasta, este partea ce urmeaza.
Mi-am dat seama k sunt 2 feluri de a crea, de a trai, sau de privi viata:
1. din insuficienta
2. din bucurie, multumire si curiozitate
1. Din insuficienta atunci cand simtim intotdeauna ca niciodata nu ne ajunge ceea ce avem, niciodata nu ajungem sa simtim ca totul este bine, niciodata nu ne simtim completi, tot timpul apare o noua nemultumire, un nou lucru care ne raneste, care ne supara, care trebuie inbunatatit, corectat, sau schimbat, si creem mereu noi si noi posibilitati si realitati, care nici acelea nu ne ajung, ne dorim iar ceva nou, creem iar ceva nou, suntem iar nemultumiti si plecam mai departe. Si tot asa. Viata se extinde.
2. Din bucurie, atunci cand intelegem ca procesul acesta nu are sfarsit si traim cu incantare fata de ceea ce viata este in stare sa ne ofere. Din bucurie atunci cand simti ca totul este perfect asa cum este, si ca nimic nu are nevoie de corecturi, ajustari sau schimbari. Din bucurie atunci cand suntem intr-un punct, multumim pentru ceea ce viata a putut crea pentru noi, apar noi dorinte, creem iar ceva nou, ne bucuram, si mergem mai departe. Si tot asa. Viata se extinde.
Ambele sunt bune si perfecte si tine doar de noi pe care vrem sa o experimentam. Si pentru ca nimic in viata nu este impartit in linii fixe, cel mai adesea le manifestam pe amandoua amestecat.
Dar acum ca am realizat asta, ca dorintele nu se vor opri niciodata, ca niciodata nu voi ajunge intr-un punct in care sa nu-mi mai doresc nimic, decid sa o fac cu bucurie si curiozitate. Si incerc sa multumesc mai mult pentru ceea ce am, si sa privesc cu multa bucurie si curiozitate la ceea ce va urma.
E chiar interesant si sper sa va ajute si pe voi.
Inchei cu un citat din Eistein, care se potriveste perfect.
..........................................................................................................................
“There are two ways to live: you can live as if nothing is a miracle or you can live as if everything is a miracle.”
..........................................................................................................................Multumesc.
marți, 27 septembrie 2011
vineri, 23 septembrie 2011
joi, 22 septembrie 2011
Ma simt norocoasa
Am avut norocul, in aceasta viata sa intalnesc oameni fabulosi, minunati, in cale afara de inediti si spectaculosi.
Si poate povestile lor ar parea marunte, spuse dintr-o gura oarecare, dar prin ochii mei ei par fantastici. Si nu pot sa nu multumesc vietii k mi i-a oferit, aproape precum un cadou suprem, pt faptul k exist.
Tot timpul am privit oamenii precum niste cristale fine, extrem de rare, oricat de multi ar fi ei. Imi place sa ii privesc, sa ii inteleg, sa le vorbesc, sa ii simt. Sa las sa curga prin mine o energie diferita, sa ma simt invaluita de noi senzatii, noi idei, noi moduri de a privi si a intelege lumea.
Multumesc vietii k am intalnit mereu oameni spectaculosi, oameni pentru care pana si cuvantul iubesc pare mic, pentru ca ceea ce simt este o apreciere profunda a faptului ca exista, a faptului ca impartim acest univers, a faptului k mi-au trecut calea, si m-au incantat cu povestile lor. Si poate ca acesti oameni se vad obisnuiti in ochii proprii, dar in ochii mei stralucesc.
Sunt chipuri care mi-au intersectat privirea o clipa, si le-am iubit, altele care mi-au oferit companii dragi timp mai indelungat, dar toate sunt precum niste stele in viata mea. Individualitati una si una. Extreme. Dualitati. Amalgame.
Imi place sa las oamenii sa mi se releve, si uneori ii las sa ma invaluie in universul lor, si pret de cateva momente sunt acolo, invartindu-ma intr-un dans, alaturi de ei, simtindu-le pulsul, simtindu-le vibratia, simtind lumea din care fac parte.
Imi place sa observ, setea cu care doi oameni se descopera, si cu care impartasesc energie si experiente, atunci cand se intampina. Imi place sa observ, cum uneori energia curge si parca prinde forme enorme in timp ce vorbesc cu cineva, desi discutia este poate una aparent banala.
Imi plac oamenii, ii iubesc.
Si poate povestile lor ar parea marunte, spuse dintr-o gura oarecare, dar prin ochii mei ei par fantastici. Si nu pot sa nu multumesc vietii k mi i-a oferit, aproape precum un cadou suprem, pt faptul k exist.
Tot timpul am privit oamenii precum niste cristale fine, extrem de rare, oricat de multi ar fi ei. Imi place sa ii privesc, sa ii inteleg, sa le vorbesc, sa ii simt. Sa las sa curga prin mine o energie diferita, sa ma simt invaluita de noi senzatii, noi idei, noi moduri de a privi si a intelege lumea.
Multumesc vietii k am intalnit mereu oameni spectaculosi, oameni pentru care pana si cuvantul iubesc pare mic, pentru ca ceea ce simt este o apreciere profunda a faptului ca exista, a faptului ca impartim acest univers, a faptului k mi-au trecut calea, si m-au incantat cu povestile lor. Si poate ca acesti oameni se vad obisnuiti in ochii proprii, dar in ochii mei stralucesc.
Sunt chipuri care mi-au intersectat privirea o clipa, si le-am iubit, altele care mi-au oferit companii dragi timp mai indelungat, dar toate sunt precum niste stele in viata mea. Individualitati una si una. Extreme. Dualitati. Amalgame.
Imi place sa las oamenii sa mi se releve, si uneori ii las sa ma invaluie in universul lor, si pret de cateva momente sunt acolo, invartindu-ma intr-un dans, alaturi de ei, simtindu-le pulsul, simtindu-le vibratia, simtind lumea din care fac parte.
Imi place sa observ, setea cu care doi oameni se descopera, si cu care impartasesc energie si experiente, atunci cand se intampina. Imi place sa observ, cum uneori energia curge si parca prinde forme enorme in timp ce vorbesc cu cineva, desi discutia este poate una aparent banala.
Imi plac oamenii, ii iubesc.
marți, 20 septembrie 2011
Recomandare de film: Bin-Jip (aka 3-Iron)
"It's hard to tell if the world we live in it's either a reality or a dream"
Nu am multe de spus despre acest film, decat ca merita vazut. Este un film plin de simplitate, ingeniozitate a scenariului si foarte multa emotie.
Dialogurile sunt aproape inexistente, iar filmul este dominat de o tacere, cuvintele sunt putine, si poate tocmai de asta reuseste sa creeze si sa intretina o poveste creata aproape numai din sentimente si emotii. Ceea ce nu este spus este aratat prin gesturi fine, priviri ascunse, iar privitorul este lasat sa isi creeze propria poveste. Finalul filmului este superb, aproape k m-a lasat fara cuvinte.
Il recomand cu toata inima.
luni, 12 septembrie 2011
- The ability to be happy is nothing other than the ability to come to terms with how things change.
- Wishing things were different is a great way to torture yourself.
- Problems, when they arise, are rarely as painful as the experience of fearing them.
- It’s easy to make someone’s day just by being uncommonly pleasant to them.
- If you aren’t happy single, you won’t be happy in a relationship.
- People cause suffering when they are suffering themselves. Alleviating their suffering will help them not hurt others.
- Everyone you meet is better than you at something.
- Most of what we see is only what we think about what we see.
- If you never doubt your beliefs, then you’re wrong a lot.
- Every problem you have is your responsibility, regardless of who caused it.
- You can’t change other people, and it’s rude to try.
Extrase din 88 Important Truths I've Learned About Life
tnx to raptitude.com
- Wishing things were different is a great way to torture yourself.
- Problems, when they arise, are rarely as painful as the experience of fearing them.
- It’s easy to make someone’s day just by being uncommonly pleasant to them.
- If you aren’t happy single, you won’t be happy in a relationship.
- People cause suffering when they are suffering themselves. Alleviating their suffering will help them not hurt others.
- Everyone you meet is better than you at something.
- Most of what we see is only what we think about what we see.
- If you never doubt your beliefs, then you’re wrong a lot.
- Every problem you have is your responsibility, regardless of who caused it.
- You can’t change other people, and it’s rude to try.
Extrase din 88 Important Truths I've Learned About Life
tnx to raptitude.com
sâmbătă, 3 septembrie 2011
O zi perfecta
Visez sa locuiesc intr-un oras micutz, pe malul oceanului. Sa ma trezesc dimineata, sa deschid ferestrele si sa imi patrunda in casa briza racoroasa adusa din larg. Apoi sa cobor, printre stradute stramte cu piatra mare, pana la o piata micuta, sa cumpar paine proaspat coapta, lapte si fructe si sa pregatesc un mic dejun copios.
Sa ma plimb in timpul zilei prin port, sa interactionez cu oamenii, sa rezolv anumite treburi, iar seara sa ma retrag cu cativa prieteni la un restaurant pe malul apei, si sa luam cina, alaturi de un vin bun. Sa imi adie vantul prin par, si sa ma uit cum se lasa seara pe mare, stergand linia orizontului, unind cerul cu apa. Sa rad alaturi de oameni dragi, pe care ii iubesc, sa vorbim si sa ne bucuram. Seara m-as intoarce pe jos, printre stradutele stramte, as mirosi aerul rece si mireasma copacilor, si as intra fericita in casuta mea mica, cu ferestre albastre si tocuri de lemn.
El ar fi cu mine, si seara ar fi perfecta.
Multumesc ♥
Sa ma plimb in timpul zilei prin port, sa interactionez cu oamenii, sa rezolv anumite treburi, iar seara sa ma retrag cu cativa prieteni la un restaurant pe malul apei, si sa luam cina, alaturi de un vin bun. Sa imi adie vantul prin par, si sa ma uit cum se lasa seara pe mare, stergand linia orizontului, unind cerul cu apa. Sa rad alaturi de oameni dragi, pe care ii iubesc, sa vorbim si sa ne bucuram. Seara m-as intoarce pe jos, printre stradutele stramte, as mirosi aerul rece si mireasma copacilor, si as intra fericita in casuta mea mica, cu ferestre albastre si tocuri de lemn.
El ar fi cu mine, si seara ar fi perfecta.
Multumesc ♥
joi, 1 septembrie 2011
O directie de schimbare
Suntem o societate bazata pe observatie directa. Ne colectam datele din ceea ce putem observa direct cu simturile noastre, si din aceste date ne creem noi opinii, pe care le introducem apoi in noi actiuni care vor duce la crearea unor noi experiente si tot asa. Ceea ce deseori uitam, este ca ceea ce putem observa in prezent, nu este decat ceea ce a fost gandit in trecut si s-a concretizat. Deseori doar observand realitatea si reactionand la ea, ramanem intr-un cerc vicios de actiune-reactiune, care nu reuseste sa schimbe foarte mult sau foarte rapid contextul lucrurilor.
Asta este de ajutor, pentru cei ce nu imbratiseaza schimbarea. Dar pentru ceilalti, poate deveni chiar o corvoada, pentru ca ajung sa se simta restrictionati de un spatiu si o conjuctura pe care nu mai stiu cum sa o schimbe.
De aceea ce mi se pare mie important, este ca uneori sa nu mai privim lucrurile din jur cu atata seriozitate, sa nu le mai oferim rolul de realitate absoluta si concreta, ci mai degraba de o realitate tranzitorie si fluctuanta, o realitatea creata tot din visele si dorintele noastre trecute, dar care se poate modifica oricand, la orice pas.
Cred ca si evolutia omenirii, a inceput sa se accelereze de cand oamenii au inceput sa viseze mai mult la ceea ce isi doresc, si nu s-au mai lasat atat de prinsi in evenimentele prezente. Cu sute de ani in urma, oamenii traiau realitatea in care se nasteau, si majoritatea o luau de buna. Asa ca daca se nasteau intr-un mediu constrans de reguli si anumite limitari sociale, nu se gandeau prea mult ca pot alege, ci o luau de buna si reactionau doar la ea, creand-o in continuare la nesfarsit. De asta puteau trece sute de ani, fara schimbari prea mari.
Astazi oamenii au inceput sa-si constientizeze din ce in ce mai clar dorintele, visele. Invata sa lupte pentru ele, si nu se mai simt asa constransi. Multi incep sa-si dea seama, ca traim intr-un mediu omogen si fluctuant, in care orice este posibil. Si depinde doar de noi, ceea ce vrem sa fim.
Si e frumos asa, sa poti trai exact cum vrei. Sa visezi la ce iti doresti, si sa lasi mai putin evenimentele din jur sa iti dicteze felul in care te simti. Visand cu drag, mergand constant spre ceea ce iti doresti, realitatea incepe sa prinda forma, si merge in acelasi pas cu tine.
Asta este de ajutor, pentru cei ce nu imbratiseaza schimbarea. Dar pentru ceilalti, poate deveni chiar o corvoada, pentru ca ajung sa se simta restrictionati de un spatiu si o conjuctura pe care nu mai stiu cum sa o schimbe.
De aceea ce mi se pare mie important, este ca uneori sa nu mai privim lucrurile din jur cu atata seriozitate, sa nu le mai oferim rolul de realitate absoluta si concreta, ci mai degraba de o realitate tranzitorie si fluctuanta, o realitatea creata tot din visele si dorintele noastre trecute, dar care se poate modifica oricand, la orice pas.
Cred ca si evolutia omenirii, a inceput sa se accelereze de cand oamenii au inceput sa viseze mai mult la ceea ce isi doresc, si nu s-au mai lasat atat de prinsi in evenimentele prezente. Cu sute de ani in urma, oamenii traiau realitatea in care se nasteau, si majoritatea o luau de buna. Asa ca daca se nasteau intr-un mediu constrans de reguli si anumite limitari sociale, nu se gandeau prea mult ca pot alege, ci o luau de buna si reactionau doar la ea, creand-o in continuare la nesfarsit. De asta puteau trece sute de ani, fara schimbari prea mari.
Astazi oamenii au inceput sa-si constientizeze din ce in ce mai clar dorintele, visele. Invata sa lupte pentru ele, si nu se mai simt asa constransi. Multi incep sa-si dea seama, ca traim intr-un mediu omogen si fluctuant, in care orice este posibil. Si depinde doar de noi, ceea ce vrem sa fim.
Si e frumos asa, sa poti trai exact cum vrei. Sa visezi la ce iti doresti, si sa lasi mai putin evenimentele din jur sa iti dicteze felul in care te simti. Visand cu drag, mergand constant spre ceea ce iti doresti, realitatea incepe sa prinda forma, si merge in acelasi pas cu tine.
duminică, 28 august 2011
Karma nu exista
De ce cred eu ca nu exista karma?
Din acelasi motiv pentru care nu cred ca exista raul sau binele in mod absolut. Din acelasi motiv pentru care cred ca suntem aici doar pentru bucuria de a fi, doar pentru a experimenta infinite moduri de a exista.
Desi mai demult reusisem sa ma multumesc cu conceptul de karma, si adica tot ceea ce faci altora iti faci si tie, sau mai aspru definit tot ceea faci altora se va intoarce la tine, mereu am simtit ca totusi ceva nu se leaga. Pentru ca odata ce treci de conceptele uzuale ale religiei, si de paradigma greseala-pedeapsa, nici karma nu mai face asa mult sens. Si desi multi ajung sa inteleaga ca nu exista rai sau iad, sau rau sau bine, totusi raman agatati cumva in ideea asta ca daca faci rau ti se va intoarce rau, si daca faci bine la fel. Ceea ce e doar o alta forma de a exprima aceeasi idee inradacinata de greseala-pedeapsa. Practic, cand spui ca atragi ceea ce esti, este complet corect. Dar cand derivi din asta si spui ca daca faci un anume lucru rau, ti se va face si tie ceva rau, este ca si cum ai spune ca exista o autoritate in exteriorul tau care iti observa actiunea, o clasifica ca fiind intr-un fel anume, si apoi iti trimite inapoi aceeasi actiune.
Ce cred eu?
Eu cred intr-adevar ca universul este bazat pe cerere-raspuns. Sau mai precis atragi ceea ce esti. Dar, asta nu inseamna ca daca faci ceva rau universul iti va trimite inapoi lucruri rele, sau viceversa. Inseamna ca daca faci o anume actiune (rea sau buna, nu conteaza catalogarea) tu esti practic focusat in experienta ta pe aceea actiune. Si odata cu ea, toata experienta ta este focusata pe ea.
De exemplu, daca esti un vanzator de masini. Tu vinzi masini, vorbesti despre masini, te informezi despre masini, si tot ce se intampla in jurul tau este ca un raspuns pe acest punct al tau de focalizare. Apar clienti, apar modele noi, toata experienta care vine si pleaca din tine este focalizata pe acest subiect: masinile.
Acelasi lucru se intampla cu orice alt subiect, fie el actiune, gand sau sentiment. Daca tu faci o actiune, sa zicem, furi, asta nu inseamna ca tu faci o actiune rea ci pur si simplu inseamna ca in experienta ta, esti focalizat asupra acestui subiect: furtul. Si tot ce ti se va intampla va avea legatura cu el. vei fura, vei fi furat, oamenii din jur pe care ii cunosti fura si ei, alti oameni pe care ii stii sunt furati. Tu doar experimentezi subiectul furt, in toate dimensiunile lui, pentru ca pe asta te-ai decis sa te focalizezi.
Daca in schimb, te focalizezi p ideea de a darui, de exemplu, toata experienta ta se va invarti in jurul acestei idei. Vei darui, altii iti vor darui tie samd.
Eu asta cred. Ca tot ce traim este propria noastra decizie si creatie, si ca avem multe puncte de focus, care genereaza realitati similare lor.
Deci universul nu are nimic, nu ne trimite inapoi ce facem, doamne doamne nu ne trimite in iad. Suntem ok. Depinde de noi ce ne place sau ce vrem sa experimentam. Avem atata putere.
Din acelasi motiv pentru care nu cred ca exista raul sau binele in mod absolut. Din acelasi motiv pentru care cred ca suntem aici doar pentru bucuria de a fi, doar pentru a experimenta infinite moduri de a exista.
Desi mai demult reusisem sa ma multumesc cu conceptul de karma, si adica tot ceea ce faci altora iti faci si tie, sau mai aspru definit tot ceea faci altora se va intoarce la tine, mereu am simtit ca totusi ceva nu se leaga. Pentru ca odata ce treci de conceptele uzuale ale religiei, si de paradigma greseala-pedeapsa, nici karma nu mai face asa mult sens. Si desi multi ajung sa inteleaga ca nu exista rai sau iad, sau rau sau bine, totusi raman agatati cumva in ideea asta ca daca faci rau ti se va intoarce rau, si daca faci bine la fel. Ceea ce e doar o alta forma de a exprima aceeasi idee inradacinata de greseala-pedeapsa. Practic, cand spui ca atragi ceea ce esti, este complet corect. Dar cand derivi din asta si spui ca daca faci un anume lucru rau, ti se va face si tie ceva rau, este ca si cum ai spune ca exista o autoritate in exteriorul tau care iti observa actiunea, o clasifica ca fiind intr-un fel anume, si apoi iti trimite inapoi aceeasi actiune.
Ce cred eu?
Eu cred intr-adevar ca universul este bazat pe cerere-raspuns. Sau mai precis atragi ceea ce esti. Dar, asta nu inseamna ca daca faci ceva rau universul iti va trimite inapoi lucruri rele, sau viceversa. Inseamna ca daca faci o anume actiune (rea sau buna, nu conteaza catalogarea) tu esti practic focusat in experienta ta pe aceea actiune. Si odata cu ea, toata experienta ta este focusata pe ea.
De exemplu, daca esti un vanzator de masini. Tu vinzi masini, vorbesti despre masini, te informezi despre masini, si tot ce se intampla in jurul tau este ca un raspuns pe acest punct al tau de focalizare. Apar clienti, apar modele noi, toata experienta care vine si pleaca din tine este focalizata pe acest subiect: masinile.
Acelasi lucru se intampla cu orice alt subiect, fie el actiune, gand sau sentiment. Daca tu faci o actiune, sa zicem, furi, asta nu inseamna ca tu faci o actiune rea ci pur si simplu inseamna ca in experienta ta, esti focalizat asupra acestui subiect: furtul. Si tot ce ti se va intampla va avea legatura cu el. vei fura, vei fi furat, oamenii din jur pe care ii cunosti fura si ei, alti oameni pe care ii stii sunt furati. Tu doar experimentezi subiectul furt, in toate dimensiunile lui, pentru ca pe asta te-ai decis sa te focalizezi.
Daca in schimb, te focalizezi p ideea de a darui, de exemplu, toata experienta ta se va invarti in jurul acestei idei. Vei darui, altii iti vor darui tie samd.
Eu asta cred. Ca tot ce traim este propria noastra decizie si creatie, si ca avem multe puncte de focus, care genereaza realitati similare lor.
Deci universul nu are nimic, nu ne trimite inapoi ce facem, doamne doamne nu ne trimite in iad. Suntem ok. Depinde de noi ce ne place sau ce vrem sa experimentam. Avem atata putere.
vineri, 12 august 2011
In that field
Out beyound ideas of wrong doing and right doing,
there is a field.
I will meet you there.
When the soul lies down in that grass,
the world is too full to talk about.
Ideas, language, even the phrase
each other
doesn't make any sense.
Rumi
(Sufi Mystic 1207-1273 A.D)
miercuri, 20 iulie 2011
Tacere
Din cand in cand, sunt momente in care nu mai simti sa zici nimic. Asa ma simt eu acum. De asta nici nu am mai scris.
Pe de o parte, simt ca ceea ce spun este deseori irelevant si ma simt precum un matematician ce isi demonstreaza singur propriile formule, fara un scop precis. Pe de alta parte este faptul ca simt ca deseori ma pierd prin ceea ce spun, pentru ca ceea ce scriu este deseori relativ momentului acela.
Asa ca poate am sa tac, cat simt sa tac. Sau poate am sa scriu randuri foarte imprecise. Cine stie.
Pe de o parte, simt ca ceea ce spun este deseori irelevant si ma simt precum un matematician ce isi demonstreaza singur propriile formule, fara un scop precis. Pe de alta parte este faptul ca simt ca deseori ma pierd prin ceea ce spun, pentru ca ceea ce scriu este deseori relativ momentului acela.
Asa ca poate am sa tac, cat simt sa tac. Sau poate am sa scriu randuri foarte imprecise. Cine stie.
marți, 28 iunie 2011
“My house says to me, 'do not leave me, for here dwells your past.'
And the road says to me, 'Come and follow me, for I am your future.'
And I say to both my house and the road, 'I have no past, nor have I a future. If I stay here, there is a going in my staying and if I go there is a staying in my going. Only love and death change all things.'”
Kahlil Gibran
And the road says to me, 'Come and follow me, for I am your future.'
And I say to both my house and the road, 'I have no past, nor have I a future. If I stay here, there is a going in my staying and if I go there is a staying in my going. Only love and death change all things.'”
Kahlil Gibran
duminică, 26 iunie 2011
Despre oameni si universuri
Pare aberant, ce zic, sunt constienta :)
Dar ma fascineaza felul in care atatea universuri co-exista la un loc. Si culmea este ca nu exista o scindare intre ele, ci mai degraba o coeziune perfecta, in care fiecare univers se comporta ca un apanaj de expansiune pentru altul.
Uneori ma gandeam, cum cu atatea ganduri, trairi si sentimente individuale (de oridinul milioanelor pe secunda) mai reusesc doi oameni sa se faca intelesi, ba mai mult, sa imparta experiente si trairi comune. Si aici mi se pare ca devine totul foarte interesant. Cand aceste universuri complete si diferite actioneaza in asa fel, incat nasc noi posibilitati de exprimare, de experimentare, la mijlocul distantei dintre ele.
Practic, din interactiune, doar, se naste ceva nou. Intr-un gol vidat, nu s-ar naste nimic. Ar fi totul la fel.
Deci da, imi lipseste corenta, poate, dar ce vroiam sa exprim este ca omul ma fascineaza. Pur si simplu, nu gasesc un subiect mai fascinant decat persoana umana. Suntem un ceva prea prea, incat nici noi nu stim ce suntem :))
-----
sursa foto
miercuri, 22 iunie 2011
marți, 14 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)